Abstract:
Summary
The authors present the results of the morphologic study of kidney
parenchyma’s pathologic modifications in 16 children with hydronephrosis through puncture-biopsy (Bard Magnum Biopsy System).
In conclusion the puncture-biopsy method can be used to determine the disease clinical phase, as well as to reveal some pathogenetic mechanisms that allows by the aim of organ preservation the
surgical tactics optimization and postoperative treatment adjustment.
Introducere. Diagnosticul modificărilor morfologice în
parenchimul renal, în cadrul hidronefrozei la copii, se bazează
pe evaluarea leziunilor structurale care în mare măsură depind
de diversitatea factorilor etiologici.
Material şi metode. Studiul morfologic întreprins a avut
ca scop elucidarea modificărilor morfologice ale parenchimului
renal prin puncţie-biopsie efectuate cu Bard Magnum Biopsy
System. Au fost studiate bioptate ale parenchimului renal la 16
copii cu hidronefroză. Bioptatele au fost fixate în sol. Formol
neutru 4 şi 10%, incluse ulterior în parafină. Au fost utilizate
coloraţiile hematoxilină-eozină, van Ghieson, Congo red.
Rezultate şi concluzii. Examenul efectuat la microsocpia optică
a evidenţiat modificări variate în toate componentele nefronului şi
ale structurilor interstiţial-vasculare de intensitate şi de origine diversă: dilatativ-compresive - ectazie generalizată, leziuni
ischemico-sclerotice şi atrofico-deformative; obstructive - de tip
„hidronefroză intrarenală", transformare tubulară pseudochistică,
displazice - imaturitate şi mostruozităţi glomerulare, polimorfism
structural, oligoglomerulonefronie, multiglomerularitate;
inflamatorii - tubulo-interstiţiale, peri- şi intraglomerulare exudativalterative, polimorfocelulare şi infiltrativ sclerotice; stenoze
vasculare, hipertrofice şi sclerozante, depozite calcinoase
postischemice etc. Caracterul, gradul lezional şi complexitatea
morfologică a modificărilor în parenchimul renal pun în evidenţă
două variante histopatologice: varaianta complicată şi pe cea
necomplicată. Referitor la evoluţia modificărilor morfopatologice
în parenchimul renal, acesta suportă 2 faze succesive: faza de
ectazie şi faza de atrofie. De menţionat că prezenţa elementului
inflamator este determinantă în morfogeneza dereglărilor
funcţionale renale în cadrul variantei complicate.
Aşadar, diagnosticul prin puncţie-biopsie în hidronefroză
poate fi utilizat în aprecierea variantelor patologice şi a fazelor
clinico-evolutive, a studiului unor verigi etiopatogenetice ale
maladiei, ceea ce ar permite soluţionarea problemei în vederea
păstrării organului, precum şi determinarea conduitei în perioada
postoperatorie.
