Abstract:
Summary The aim of this study is to represent the surgical treatment of the organic impotence, by implanting the synthetic semi-rigid proteases type Small-Carrion and to evaluate the efficiency and the complications of this method for 30 patients, during the period of 1989-2005 years, in Urology Department Republican Hospital. Introducere. Disfuncţia erectilă este cea mai frecventă patolgie care afectează viaţa sexuală a milioane de bărbaţi. Farmacoterapia orală şi administarea intracavernoasă de substanţe vasoactive reprezintă, la oara actuală, primele opţiuni terapeutice ale pacientului cu disfuncţie erectilă. Pacienţii care nu răspund la terapia conservatorie sunt candidaţi pentru tratamentul chirurgical, protezarea corpilor cavernoşi. Scopul lucrării. Analiza rezultatelor protezării peniene la pacienţii cu disfuncţie erectilă trataţi în Clinica Urologie a SCR. Materiale și metode. În perioada anilor 1989-2004 în Clinica de Urologie SCR s-au efectuat 30 de intervenţii chirurgicale pentru inserţia protezelor peniene. În toate cazurile am utilizat proteze peniene sintetice semirigide de tip Small - Carrion, în consecinţă penisul recapătă rigiditatea necesară efectuării unui act sexual. Vârsta pacienţilor a fost cuprinsă între 25 şi 55 ani. Repartiţia cazurilor, conform cauzelor disfuncţiei erectile, a fost urmatoarea: 1. Diabet zaharat - 8 (26.7%) cazuri 2. Leziuni vertebromedulare - 7 (23.3%) cazuri 3. Disfuncţii psihogene - 2 (6.7%) cazuri 4. Dereglări arteriogene - 12 (40%) cazuri 5. Sechele dupa priapism - 1(3.3%) caz. În toate cazurile algoritmul diagnostic a fost realizat întro manieră sistematică pentru a încerca să se deceleze cauzele vasculare, neurologice sau endocrine ale DE. Din punct de vedere etiologic, majoritatea cauzelor de disfuncţie erectilă organică sunt vasculare, cu răspuns foarte scăzut la tratamentul cu agenţi vasoactivi şi la tratament intracavernos. Inserţia protezelor peniene este gestul chirurgical care exclude definitiv alte modalitaţi de tratament al disuncţiei erectile şi trebuie considerat ca un procedeu ireversibil atât de către chirurg, dar mai ales de pacient. Abordul chirurgical a fost în exclusivitate penoscrotal. Dilatarea interiorului corpului cavernos este asigurată de înserarea unui Hegar de 10 mm. Dilatarea continuă până la mărimea de 13 mm a Hegarului. Lungimea protezei trebuie masurată foarte atent, ca să nu fie nici mai scurtă, pentru că determină deformări ale glandului şi nici prea lungă, deoarece în timpul utilizării poate cauza perforaţii ale corpului cavernos. Rezultate. În perioada postoperatorie imediată au fost atestate urmatoarele complicaţii: 1. Hematom fluctuient - 1 caz (3.3)% 2. Eroziunea şi migrarea protezei - la 2 pacienţi (6.7%) cu leziuni vertebromedulare 3. Necroza marginalizată a ţesutului cutanat fară afectarea corpilor cavernoşi - 1 caz (3.3%)
În perioada postoperatorie tardivă am semnalat un caz (3.3%) de fractură a protezei survenită la un interval de peste 5 ani de la operaţie. Concluzii. Protezele peniene sunt indicate pentru tratamentul disfuncţiei erectile la subiecţii cu o relaţie stabilă şi reprezintă un tratament cu rezultate garantate, dar care trebuie rezervat cazurilor bine selectate, dupa eşuarea altor strategii terapeutice. În aspect general rezultatele implantării de proteze peniene sunt bune şi favorizează reintegrarea persoanelor respective într-o viată normală.
