dc.identifier.citation |
ROMANCIUC, G., CODREANU, I., TĂNASE, A. Necesitatea modificării legii privind transplantul de organe şi ţesuturi umane. In: Arta Medica. 2006, ed. spec., rezumatele congresului 4 de Urologie, Dializă și Transplant Renal, p. 84. ISSN 1810-1852. |
en_US |
dc.description.abstract |
Summary To qualify for entry to the European Union, Moldova will have to meet, inter alia, recognized European standards in organ and tissue transplantation. The purpose of the Workshop and Training Course was to identify any changes to Moldovan laws which would help combat organ trafficking and facilitate the development of transplant services. Transplantul de organe în Republica Moldova îşi are începutul odată cu intrarea în vigoare a ordinului Ministerului Sănătăţii R.M oldova cu nr.563 din 13.08.1982 despre “Crearea Centrului Transplant Renal în R.Moldova”. Prin acest document au fost legiferate Regulamentul Centrului Transplant Renal şi instituţiile cu drept de prelevare a organelor. Toate acestea au fost posibile doar după un şir de documente emise în fosta URSS, care au permis, iniţial în baza „morţii biologice”, “Dreptul de prelevare şi conservare a rinichilor pentru transplant”, apoi “Dreptul de a efectua operaţiile transplant renal în Spitalul Clinic Republican”. Primul transplant cu rinichi de donator cadavru a fost efectuat pe data de 24 septembrie 1982. Până în anul 1999 au fost efectuate 242 operaţii transplant renal, toate cu folosirea rinichilor de la donator cadavru în moarte biologică. Pe 25 iunie 1999 Parlamentul R.Moldova a adoptat Legea Republicii Moldova nr.473-XIV “Privind transplantul de organe şi ţesuturi umane”. Pe parcursul a următorilor 6 ani după adoptarea legii au fost efectuate în total doar 16 operaţii de transplant renal, dintre care 10 cu rinichi de la donator viu înrudit de gradul I (mamă, tată, frate, soră) şi 6 cu rinichi de la donator cadavru în „moarte cerebrală”. Mai mulţi factori au contribuit la micşorarea activitatăţii Centrului de Transplant Renal, inclusiv unele lacune din legea în vigoare. Din acest motiv, s-a impus necesitatea de a modifica legislaţia privind transplantul de organe şi de ţesuturi umane în vederea activizării serviciului în R.Moldova. În acest context, Guvernul ţării a inclus în Planului Naţional privind realizarea Programului Comun al Comisiei Europene şi al Consiliului Europei pentru susţinerea reformelor democratice în Republica M oldova pe anii 2004-2006 şi reform a în domeniul transplantului de organe. De comun acord cu Consiliul Europei şi Comisia Europeană, la Chişinău în aprilie 2005 a fost organizat un seminar consacrat perfecţionării legislaţiei în domeniul transplantului de organe şi combaterea traficului de organe în Republica Moldova, cu participarea a trei experţi din partea Consiliului Europei. In februarie 2006 reprezentanţa Consiliului Europei în Republica Moldova şi Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale a petrecut „Cursul de instruire privind aspectele organ izaţionale ale tran plantului de organe”. Expertiza serviciului de transplantologie în R. Moldova a permis de a face o serie de concluzii care stau la baza activităţii insuficiente în sistemul de transplant, cum ar fi: absenţa specialiştilor în domeniul coordonării de transplant, lipsa unui program complex în domeniul transplantului de organe şi de ţesuturi, lacunele legislaţiei în vigoare în domeniul transplantului, alocarea insuficientă a surselor financiare destinate dezvoltării transplantologiei în R. Moldova, lipsa aparatajului necesar pentru aprecierea morţii cerebrale ş.a. În cadrul realizării Programului Comun, reieşind din realităţile şi din necesităţile vitale ale serviciului în vigoare, au fost propuse următoarele: - Modificarea legii R.Moldova „Privind transplantul de organe, ţesuturi şi celule umane; - Organizarea şi crearea Agenţiei Naţionale de Transplant; - Implementarea recomandărilor experţilor Consiliului Europei; - Iniţierea procedurilor de ratificare a documentelor Consiliului Europei şi ale Comisiei Europene ce vizează domeniul transplantului de organe şi protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane în ceea ce priveşte aplicaţiile biologiei şi ale medicinei. |
en_US |