Abstract:
Summary A study of 33 patients with End Stage Chronic Renal Failure treated with haemodialysis in the Center of Haemodialysis and Renal Transantation has been performed. Monitoring the efficacy of dialysis in an individual patient and correlation between hemoglobin values and dialysis efficacy (Kt/V) were the aim of this study. Dialysis efficacy was adequate in 91% with Kt/V>1. We determined that hemoglobin level is in indirect correlation with the dialysis dose. Actualitatea. Scopul primordial al tratamentului prin hemodializă este de a prelungi viaţa bolnavilor cu insuficienţă renală cronică (IRC), a diminua mortalitatea şi numărul complicaţiilor. Pentru a evalua doza de dializă, se utilizează indicele Kt/V, unde K este clearance-ul ureei a dializorului, t - durata dializei şi V este volumul de distribuţie a ureei în organism. Anemia renală, datorată acţiunii inhibitorii a toxinelor uremice asupra eritropoezei, este complicaţia cea mai frecventă a IRC la pacienţii dializaţi în patogenie implicându-se şi acţiunea mecanică şi fizico-chimică asupra eritrocitelor, micşorarea vieţii eritrocitelor în condiţiile intoxicaţiei cronice cu aluminiu, a hipersplenismului, deficitului a.folic, dereglărilor osmotice şi electrolitice, etc. Obiectivele studiului. A determina eficacitatea hemodializei în Centrul de Hemodializă şi Transplant Renal, IMSP SCR pe un lot arbitrar de pacienţi. A examina relaţia între doza de dializă şi valoarea hemoglobinei (Hb). Material şi metodă. S-a studiat un lot de 33 pacienţi cu IRC ce urmează tratament prin hemodializă programată. Toţi pacienţii au fost supuşi unei dialize similare, la aparate de tip Fresenius 4008B, cu utilizarea soluţiei dializante bicarbonat şi dializoarelor Hemoflow cu membrana polisulfon (Fresenius), dintre care: F6 - 1 (3%), F60 - 3 (9%), F4HPS - 2 (6%), F5HPS - 3 (9%), F6HPS - 24 (72,7%). Au fost colectate 2 probe de sânge în condiţii standartizate: până şi după dializă. S-a calculat indicele eficacităţii dializei (Kt/V) cu ajutorul formulei Daugirdas, în funcţie de rata de reducere a ureei sangvine (U0, U t) Kt/V=-ln(U1/U0-0,008xtore)+(4- 3,5x U 1/U0)x(m0-m1)/m 1 (unde t-durata dializei, m0, m 1 - greutatea bolnavului până şi după dializă). S-a determinat valoarea Hb până la dializă. Rezultate şi discuţii. Dintre 33 pacienţi, la 18 (54,5%) persoane patologia primară ce a dus la dezvoltarea IRC a fost Glomerulonefrita Cronică difuză, în 11 (33,3%) cazuri - Pielonefrita Cronică, iar în 3 (9,1%) cazuri - Polichistoza Renală. Dintre ei: 22 bărbaţi (66,7%) şi 11 femei (33,3%). Durata aflării bolnavilor la tratament prin epurare extrarenală a fost de 0,5-11 ani (4,8±2,9 ani). Parametrii examinaţi: greutatea „uscată” 46 - 138,5 kg (70,4±16,9 kg), înălţimea 186-145 cm (170,3±9,0 cm), durata şedinţei de dializă - 180¬ 240 minute (232,85±10,51), volumul ultrafiltratului 1700 - 5500 ml (3787,5±1030,9 ml). Toţi pacienţii urmează tratament de suplimentare cu preparate de fier şi vit. B12. Nici un pacient nu administreză eritropoetină. întreg lotul studiat a fost divizat în 2 grupuri, în fucţie de frecvenţa efectuării hemodializei: 2 şedinţe sau 3 şedinţe pe săptămână, cu o distribuţie numerică uniformă a pacienţilor conform sexului, vârstei şi duratei aflării la tratament. Parametrii examinaţi în fiecare grup: ureea până la dializă şi după: grupul I - 23,4 şi 7,6 mmol/l, şi, respectiv 21,9 şi 7,4 mmol/l în al II-lea grup; Kt/v grupul I - 1,06 - 1,79 (1,38±0,23), grupul II -0,9-1,79 (1,30±0,25). Kt/ V-ul săptămânal va fi net superior la persoanele ce urmează hemadializa de 3 ori/săptămână. în acelaşi grup se observă o predominare a Hb: în grupul I 56-111 (79,82±14,5) g/l, în grupul II - 63-127 (88,44±14,6)g/l. Valoarea Hb este într-o dependenţă indirectă faţă de doza de dializă (pI=0,26, pII=0,03).’ Concluzii 1. Kt/V-ul reprezintă indicele eficacităţii hemodializei ce permite a caracteriza eficacitatea tehnică a epurării extrarenale la un pacient concret. Eficacitatea dializei la pacienţii studiaţi a fost satisfăcătoare şi adecvată în 91% (30 cazuri), cu un Kt/ V>1,0. 2. Valoarea Hb este mai înaltă în grupul pacienţilor ce urmează hemodializă de 3 ori pe săptămână, decât la cei din grupul I (88,44 faţă de 79,82 g/l). Valoarea Hb este într-o corelaţie indirectă faţă de doza de dializă.