Aspecte clinico-evolutive în sindromul hepatorenal

Abstract

Summary Clinical evolutive aspects have been analyzed in 45 patients with hepatorenal syndrome. We have established that renal failure is a frequent complication of liver cirrhosis and unfavorable pronostic index. The patients with hepatic dysfunction can develop hepatorenal syndrome, caracterized by a marked reduction of renal flux and important hemodinamic modifications. Introducere. Alterarea fiziologiei renale la pacienţii cu ciroză sau cu insuficienţă hepatică acută poate determina apariţia unei forme speciale de insuficienţă renală, cunoscută ca sindromul hepatorenal (SHR). Importanţa acordată acestui sindrom se datorează pe de o parte gravidităţii sale, iar pe de altă parte incidenţei crescute cu care apare la pacienţii cu boală hepatică. 40% dintre pacienţii cu ciroză hepatică şi ascită vor dezvolta în 5 ani de la diagnostic SHR. Obiective. Evaluarea particularităţilor clinico-evolutive şi a factorilor precipitanţi la pacienţii cu SHR. Materiale şi metode. Au fost studiaţi 45 de pacienţi cu ciroză hepatică decompensată şi SHR, dintre care 40 - bărbaţi, cu vârsta cuprinsă între 48 şi 62 ani. S-au urmărit parametrii clinici şi cei paraclinici: simptome, hipertensiunea portală, datele hemodinamice (ultrasonografic). Criteriile de diagnostic ale SHR (conform recomendaţiilor Clubului Ascitei de la Roma) au constituit: scăderea filtrării glomerulare măsurate prin clearance-ul creatininei < 500 ml/24h, sodiul urinar osmolalitatea plasmatică, sodiul seric săptămâni, s-a relevat la 17 pacienţi. Prezentarea lor clinică a fost de insuficienţă renală acută cu dublarea creatininei serice la un nivel ce a depăşit 2,5±0,05 mg/dl la 25 pacienţi, a diametrului venei splenice (peste 14,3±1,2 mm) mult crescut, având prognosticul fatal şi care au supraveţuit timp de 7-10 săptămâni. Tipul 2 de SHR s-a depistat la 28 pacienţi cu ascită refractară, cu funcţia renală deteriorată mai lent, cu creşterea progresivă şi ireversibilă a creatininei serice peste 1,5±0,02 mg/dl, iar prezentarea a fost de insuficienţă renală stabilă, cu o supraveţuire de 10 luni - 1,5 ani. Afecţiuni sistemice care afectează rinichiul: malarie - 1 pacient, amiloidoză -1, lupus eritematos sistemic - 2, diabet zaharat în 5 cazuri. Factorii precipitanţi ai SHR s-au prezentat cu incidenţa: infecţii bacteriene în 47%, hemoragii digestive în 34 %, paracenteze agresive în 25 %, intervenţii chirurgicale în 5 %, administrarea medicamentelor în 48%. Toxicitatea medicamentelor s-a determinat în cazul utilizării de antixiolotice - 4, paracetamol - 6, aspirină - 5, aminoglicozide - 3, antiinflamatoare nesteroidiene - 3 pacienţi. Importanţa recunoaşterii factorilor precipitanţi este deosebită, având în vedere că în strategia de tratament unul dintre obiectivele principale este înlăturarea factorilor precipitanţi ai SHR. Studiile efectuate atestă că în 24 % dintre cazuri nu se poate evidenţia o cauză a apariţiei complicaţiai renale. Concluzii. Insuficienţa renală este o complicaţie frecventă a cirozei hepatice şi un indicator de prognostic nefavorabil. Pacienţii cu disfuncţie hepatică severă pot dezvolta SHR, caracterizat prin reducerea marcată a fluxului renal şi prin modificări hemodinamice importante. Factorii precipitanţi ai SHR sunt infecţile bacteriene, hemoragia digestivă şi paracentezele agresive.