Abstract:
Summary
Uncomplicated infection of the urinary tract is frequent and usually resolves rapidly with treatment and imaging is unnecessary.
Progression to complex infection often occurs in patients with
predisposing factors. Imaging assists in evaluating the extent of
isease, plays a role in directing therapy and guides interventional
procedures if necessary. This pictorial essay reviews the role of
imaging and intervention in infections of the urinary tract.
Introducere. Frecvenţa infecţiilor renale acute este destul
de înaltă. Destingem infecţii urinare simple şi infecţii urinare
cu complicaţii. Progresarea complicaţiilor infecţiei renale sunt
cauzate de diverşi factori predispozanţi. Diagnosticul
imagistic are un rol important în evaluarea exstensiei şi a
difuziei infecţiei urinare acute, orientând tratamentul
terapeutic şi aplicarea ghidării intervenţionale.
Scopul lucrării. Evaluarea diagnosticului imagistic
complex în patologia inflamatorie renală acută.
Material şi metode. Studiul prospectiv în perioada 2003
2006, pe 120 de pacienţi cu patologie inflamatore renală acută.
Toţi pacienţii au fost examinaţi ecografic, urografic, s-a
examinat funcţia renală prin renografie. Rezultatele studiului
imagistic a fost confruntat cu studiul clinic şi cel de laborator.
S-au utilizat sondele ecografice de 7,5 MHz, aparatul
radiologic EDR 750, tomografia computerizată (CT) în caz
de necesitate.
Rezultate. Ecografia şi urografia sunt cele mai frecvente
metode utilizate în investigarea renală a pacientului, precizând
diagnosticul. Ecografia a permis detectarea paralelă a dilatării
căilor excretorii şi a pielitei, cu identificarea grosimii peretelui
pielic. Utilizarea sondelor de frecvenţă înaltă a permis
evidenţierea mai facilă a afectării focale a parenchimului renal
şi a celui contrar, a împiedicat determinarea infiltraţiei peri-renale,
care a fost posibilă a fi vizualizată la CT cu utilizarea substanţelor
de contrast. Explorarea spaţiului peri-renal cu ferestre adecvate
la CT este deosebit de importantă în diagnosticul diferenţial,
im portantă pentru conduita operatorie viitoare. Faza
nefrogrammei la urografie a permis depistarea focarelor
parenchimului renal, care s-au manifestat prin leziuni de
intensitate scăzută. Urogramele efectuate standard, au permis
caracterizarea morfologică şi funcţională a arhitectonicii arborelui
pielo-caliceal. Clişeele tardive au relevat locul obstrucţiei.
Concluzii. În baza rezultatelor din analiza lotului studiat, a
protocoalelor operatorii se poate concluziona că metodele
imagistice permit evidenţierea şi monitorizarea patologiei
inflamatore renale acute. Examenul prin CT a permis un
diagnostic corect în aprecierea infiltraţiei peri-renale, dar
importanţa lui rezidă în posibilitatea aprecierii corecte a capsulei
renale, a spaţiului peri-renal, a vaselor renale, ceea ce este
important în diagnosticul oportun al patologiei respective.
