Summary. Posterior polar cataract, a form of congenital cataract, is a surgical challenge due to the increased incidence of intraoperative
complications, namely rupture of the posterior capsule. Multiple techniques for approaching posterior polar cataracts are described
in the literature. Regardless of the technique used, the main goal of any surgeon is to avoid postoperative complications.
This can be achieved by excluding the hydrodissection stage and minimizing turbulence in the anterior chamber by minimizing
manipulations in the capsular sac. Posterior polar cataract remains a surgical challenge. Careful planning of the surgical stages
and the use of simple but extremely necessary techniques would minimize or even rule out the risk of rupture of the posterior
capsule while avoiding further complications.
Introducere. Cataracta polară posterioară, o
formă a cataractei congenitale, reprezintă o provocare
chirurgicală din cauza incidenței crescute
a complicațiilor intraoperatorii, și anume ruptura
capsulei posterioare.
Scopul studiului constă în evidențierea tehnicilor
chirurgicale preferențiale, care ar diminua
complicațiile intraoperatorii.
Materiale și metode. Trei pacienți internați în
cadrul IMSP Institutul de Medicină Urgentă pe parcursul
anului 2021 cu diagnosticul de cataractă polară
posterioară au fost supuși intervenției chirurgicale
de facoemulsificare a cataractei cu implant de
pseudofac.
Rezultate. Prezentăm trei pacienți, dintre care
o femeie și doi bărbați, cu vârsta medie de 62 de
ani, internați în mod programat pentru tratamentul
chirurgical al cataractei. La internare, în urma
investigațiilor, a fost stabilit diagnosticul de cataractă
polară posterioară. AV preoperator a variat
între 0.1 și 0.4. La un pacient actul chirurgical a fost
inițiat cu etapa de hidrodisecție, în timpul careia
s-a produs ruptura capsulei posterioare cu căderea cristalinului la fundul de ochi. Ulterior cazul a fost
rezolvat prin vitrectomie. La ceilalți doi pacienți,
etapa de hidrodisecție a fost omisă, iar facoemulsificarea
a fost realizată cu succes. Acuitatea vizuală
postoperator la un pacient s-a ameliorat până la
0.3, iar la ceilalți doi pacienți până la 1.0.
Discuții. În literatura de specialitate sunt descrise
multiple tehnici de abordare a cataractei
polare posterioare. Indiferent de tehnica folosită,
scopul principal al oricărui chirurg este de a evita
complicațiile postoperatorii. Acest fapt se poate
realiza prin excluderea etapei de hidrodisecție și
minimalizarea turbulențelor în camera anterioară
cu reducerea la minim a manipulărilor în sacul capsular.
Concluzii. Cataracta polară posterioară rămâne
a fi o provocare chirurgicală. Planificarea
minuțioasă a etapelor chirurgicale și utilizarea unor
tehnici simple, dar extrem de necesare, ar minimaliza
sau chiar exclude riscul rupturii capsulei posterioare
cu evitarea complicațiilor ulterioare.
