Summary. Cardiac autonomic neuropathy (NCA), a type of generalized symmetrical polyneuropathy, installed on the background of
diabetes, is the most examined diabetic autonomic neuropathy from a clinical point of view. The analysis of the pathophysiological
factors involved in the genesis of NCA is an important anamnestic landmark for establishing the diagnosis, application
of prevention and treatment methods. At the same time, it is certain that NCA is caused by damage to the nerve fibers of the
ANS causing disorders in cardiovascular dynamics. The earliest manifestation of NCA, even in the subclinical stage, is a decrease
in heart rate variability, which could be a key opportunity in early diagnosis in these patients, especially in the context
of anesthesia risk assessment or prognosis in critical syndromes, which requires further research.
Introducere. Neuropatia autonomă cardiacă
(NCA), un tip de polineuropatie simetrică generalizată,
instalată pe fondul diabetului, este cea
mai nuanțată și examinată neuropatie autonomă
diabetică din punct de vedere clinic. Se știe că,
sistemul nervos autonom (SNA) prin cele două
componente: sistemul nervos simpatic și parasimpatic,
care pot funcționa independent unul de
altul sau interacționează cooperant în controlul
funcției cardiace prin modularea ritmului, debitului,
contractilității miocardice, iar prin intermediul
reglării tonusului vascular coronarian modulează
aportul de sânge. NCA este în mare parte cauzată
de microangiopatiile fibrelor nervoase (vasa nervorum)
provocând, prin urmare, dereglări în dinamica
cardiovasculară. Ca consecință, inițial se atestă
scăderea variaţiei automatismului cardiac, care ulterior
poate conduce până la absenţa acesteia prin
denervarea vegetativă a cordului. Cea mai timpurie
manifestare a NCA, chiar și în stadiul subclinic, este
o scădere a variabilității frecvenței cardiace (VFC)
[1].
Materiale şi metode. A fost analizată periodica
anilor 2015-2020, selectată in baza cuvintelor
cheie: neuropatia autonomă cardiacă, diabet zaharat,
variabilitatea frecvenţei cardiace, diabet zaharat
decompensat, printre publicațiile de până în
luna septembrie 2020, articole din baza de PubMed
(Serviciul Librăriei Naţionale de Medicină a Institutului
Naţional de Sănătate al Statelor Unite; l.engl.
US National Library of Medicine, National Institute
of Health, Intensive Care Medicine Experimental.
După examinarea titlurilor articolelor găsite, au fost
alese cele ce, potențial puteau să conțină date referitoare
la neuropatia cardiacă autonomă (NCA),
mecanisme fiziopatologice, modalități de diagnostic şi impactul asupra mortalităţii. Au fost analizate
abstractele și textele integrale ale acestor articole
fiind selectate 7 articole care conțineau informații
referitor la teoriile etiologice, mecanisme fiziopatolgice.
Ulterior informația a fost sistematizată cu
prezentarea principalelor aspecte ale viziunii contemporane
asupra mecanismelor fiziopatologice și
modalitaţilor de diagnostic a neuropatiei cardiace
autoimune.
Rezultate. Analizând şi sistematizând datele
din literatura de domeniu, referitor la NCA în diabetul
zaharat: mecanisme fiziopatologice, modalități
de diagnostic şi cuantificare, parametrii prin care
se exprimă impactul asupra evenimentelor (mortalitate,
decompensare cardiacă) s-a demonstrat
faptul că NCA este cauzată de deteriorarea fibrelor
nervoase a SNA provocînd dereglări în dinamica
cardiovasculară. Tratamentul actual al NCA este limitat
în principal la controlul glicemic în progresia
lentă și la tratamentul simptomatic al hipotensiunii
arteriale ortostatice. Deși există teste simple disponibile
pentru diagnosticul NCA, acest diagnostic
este adesea trecut cu vederea, cu toate că la recomandările
grupului de experți internaționali. Metodele
actuale utilizate pentru diagnosticarea NCA se
bazează pe ECG, dar și utilizarea pe larg a VFC, care
ar fi o metodă argumentată de alternativă în cazul
pacienților supuși riscului anestezic sau estimării
prognosticului la un pacient critic cu diabet zaharat
[2], fapt care continuă de a fi în cercetare.
Concluzii. Analiza factorilor fiziopatologici
care intervin în geneza neuropatiei cardiace autoimune,
este un reper anamnestic important
pentru stabilirea diagnosticului şi aplicarea metodelor
eficiente de prevenire şi tratament. Totodată
este cert faptul că NCA este cauzată de deteriorarea fibrelor nervoase a SNA provocînd
dereglări în dinamica cardiovasculară. Cea mai
timpurie manifestare a NCA, chiar și în stadiul
subclinic, este o scădere a variabilității frecvenței
cardiace, care ar putea fi ca o opurtunitate – cheie
în diagnosticul precoce la acești pacienți mai ales în contextul evaluării riscurilor anestezice sau
prognosticului în sindroame critice, fapt care necesită
cercetare ulterioară
