Rezumat.
Termenul inocluzie verticală reprezintă
lipsa contactului între grupul de dinţi antagoniști frontalis au laterali. Complexitatea
mușcăturii deschise este atribuită unei combinaţii de factori scheletici, dentari și a celor
de mediu. Scopul acestui articol este de a analiza factorii etiologici și patogeni cu stabilirea
metodelor de diagnostic și tratament al inocluziei verticale. Tratamentul inocluziei verticale prin aplicarea timpurie și simplificarea
tratamentului în sine, minimizează riscul de
recurenţă după rezultatul estetic și funcţional
stabil.
Summary.
The term open bite is referred as no contact
between anterior or posterior teeth. The complexity of open bite is attributed to a combination of skeletal, dental and habitual factors. Etiology of open bite can be attributed to genetics,
anatomic and environmental factors. The aim
of this article is to analyse etiological and pathogenic factors with the establishment of methods
for diagnosis and treatment of vertical inocclusion. The treatment of open bite by early application and simplification of the treatment itself,
minimizes the risk of recurrence following the
stable aesthetic and functional result.
