Rezumat.
Revizuirea sistematică a literaturii de specialitate
contemporană analizează tipurile,
rata de supravieţuire, rata de succes, incidenţa
complicaţiilor biologice și tehnice ale implanturilor,
restaurărilor protetice pe implanturi și
protezelor parţiale fixe, calitatea vieţii legată
de sănătatea orală la pacienţii cu tratament
implanto-protetic sau cu proteze parţiale fixe
în edentaţiile unidentare.
Deși protezele parţiale fixe sunt larg folosite
în ultimele 6 decenii, s-a demonstrat că acestea
prezintă o rată scăzută de supravieţuire: 90-
92% la 10 ani și 74-75% la 15 ani de încărcare
funcţională. Cele mai frecvente complicaţii
biologice în timp la pacienţii cu edentaţii unidentare
trataţi prin metoda tradiţională (punţi
protetice convenţionale) sunt: cariile dinţilor
stâlpi, pierderea vitalităţii dinţilor stâlpi, resorbţia
osului crestei alveolare, recesiuni gingivale,
iritaţia parodontală profundă și fractura
dinţilor stâlpi. Cele mai frecvente complicaţii
tehnice la acest grup de pacienţi sunt: pierderea
de retenţie, cu sau fără pierderea de reconstrucţie,
și fracturi ale materialului de faţetare,
cu sau fără pierderea de reconstrucţie.
Mai multe studii publicate arată că termenele
și tipul de instalare a implantului, restaurării
protetice pe implant și încărcării funcţionale
a implantului pentru edentaţia unidentară nu
este decisiv pentru supravieţuirea şi succesul
implantului. Deși protocolul convenţional reprezintă
încă ”standardul de aur”, restaurarea
şi încărcarea funcţională imediată a implanturilor
instalate în alveolele post-extracţionale
proaspete ale zonei estetice prezintă un
prognostic excelent și este adoptată cu succes
pentru minimizarea timpului de tratament cu beneficiu imediat și impact relevant asupra
calităţii vieţii și satisfacţiei pacientului. Rezultatul estetic nu este încă inclus sistematic în
criteriile de succes ale terapiei prin implant, cutoate că o tendinţă pentru acest lucru este mai frecventă în publicaţiile recente, în special în lucrările care evaluează reabilitările protetice pe suport de implant în sectoarele anterioare maxilare și mandibulare.
Summary.
The systematic review of the contemporary
literature analyzes the types, survival
rate, success rate, the incidence of the biological
and technical complications of implants,
prosthetic restorations on implants
and fixed partial prostheses, the quality of
life related to oral health in implanto-prosthetic
or fixed partial prostheses in single
missing tooth.
Although fixed partial prostheses have
been widely used over the past 6 decades,
they have been shown to exhibit a low survival
rate: 90-92% at 10 years and 74-75% at
15 years of functional load. The most common
biologic complications over time in
patients with single missing tooth treated by
the traditional method (conventional prosthetic
bridges) are tooth decay, loss of vitality
tooth poles, alveolar crest bone resorption,
gingival recession, deep periodontal
irritation, and tooth fracture fracture. The
most common technical complications in
this group of patients are: loss of retention,
with or without loss of reconstruction, and
fracture of the veneer with or without loss of
reconstruction. Several published studies show that the
timing and type of implant installation, prosthetic
restoration on the implant and functional
loading of the implant for a one-day
editorial are not decisive for the survival and
success of the implant. Although the conventional
protocol is still the „gold standard“, the
immediate restoration and immediate loading
of implants installed in the fresh postextraction
areas of the aesthetic area have excellent
prognosis and are successfully adopted
to minimize treatment time with immediate
benefit and impact on quality life and patient
satisfaction. The aesthetic result is not yet systematically
included in the success criteria of mediciimplant
therapy, although a trend for this is
more common in recent publications, especially
in works evaluating prosthetic rehabilitation
on implant support in anterior maxillary
and mandibular sectors.
