Rezumat.
Augmentarea ţesuturilor moi prin intermediul grefelor gingivale autogene reprezintă
o procedură des utilizată în implantologie şi
chirurgia parodontală. Tehnica grefei de ţesut
conjunctiv se referă la plasarea ţesutului conjunctiv sub un lambou cu grosime parţială,
acesta având scopul de a induce formarea de
ţesut keratinizat. Aceasta este indicată pacienţilor edentaţi parţial sau total pentru augmentarea zonelor cu absenţa sau reducerea
înălţimii gingiei keratinizate, precum şi a spori
volumul de ţesut moale. Diferenţele structurale dintre interfaţa implant/ţesut osos şi dinte
natural/ţesut osos fac implanturile dentare mai
susceptibile la dezvoltarea de procese inflamatorii şi pierdere osoasă. Din aceste considerente, intangibilitatea sigiliului în jurul implanturilor este unul dintre obiectivele primordiale
în succesul acestuia pe o perioadă lungă de
timp. Funcţia sigiliului peri-implantar este
„menţinerea homeostaziei mediul intern ca
răspuns la provocările din mediu extern”.
Summary.
Soft tissue augmentation using autogenous gingival grafts is a procedure often used
in implantology and periodontal surgery. The
technique of connective tissue grafting refers
to the placement of connective tissue under
a flap of partial thickness, which aims to induce the formation of keratinized tissue. It is
indicated for partially or totally edentulous
patients to increase the areas with the absence
or reduction of the height of the keratinized
tissue, as well as to increase the volume of soft
tissue. The structural differences between the
implant / bone tissue interface and the natural
tooth / bone tissue make dental implants more
susceptible to the development of inflammatory processes and bone loss. For these reasons, the intangibility of the seal around the
implants is one of the primary objectives in its
success over a long period of time. The function of the peri–implant seal is to “maintain
internal homeostasis in response to external
environmental challenges.”
