Rezumat
Introducere. Copii cu despicături labio-maxilo-palatine necesită un tratament
prelungit şi extins. Tratamentul ortodontic
este efectuat în oricare sau în toate cele patru etape separate: (1) în perioada sugarului
înainte tratamentului chirurgical primar, (2)
în perioada dentiţiei temporare şi dentiţiei
mixte precoce, (3) în perioada dentiţiei mixte
tîrzii şi dentiţiei permanente, (4) în perioada
adolescentă după finisarea creşterii masivului
facial în complex cu chirurgia ortognatică.
Obiectivele principale în tratamentul copiilor cu despicături labio-maxilo-palatine
prezintă restabilirea profilului facial, ocluziei
şi funcţiei dereglate.
Scopul studiului. Evaluarea comparativă a
eficienţei tratamentului chirurgical prin morfometria craniomaxilofacială la adolescenţi cu
şi fără despicături labio-maxilo-palatine.
Materiale şi metode. Studiu a inclus
pacienţii cu vîrsta cuprinsă între 15-18 ani cu
reabilitarea chirurgicală completă care au fost
divizaţi în două loturi: I lot a inclus pacienţii
cu despicături labio-maxilo-palatine şi malocluzia clasa III , al II lot a inclus pacienţii fără
despicatura labio-maxila palatina si malocluzia de clasa III. Analiza morfometrică a inclus parametrii cranieni, maxilarului superior
(<SNA, A’-Snp, < MAX1-NA), mandibulei
(<SNB, Pg-Go, <1-ML, unghiul gonial, Ar-Go),
parametrii verticali (N-Me, S-Go, Sna-Me) au
inclus înainte şi după chirurgie ortognatică.
Rezultate. Grupul de pacienţi cu
despicături labio-maxile-palatine au arătat
o semnificaţie mai mică a valoarii unghiului
SNA şi înclinaţia incisivilor superiori faţă de
grupul de control. Valoarea unghiului SNB,
lungimea mandibulei, înălţimea ramului mandibular de asemenea au arătat o semnificaţie
mai mică faţă de grupul de control. Parametrii verticali au demonstrat că înălţimea
anterioară a feţei la copii cu despicături abio-maxilo-palatine asociate cu malocluzia de clasa III este mai scurtă, iar înălţimea
inferioară a feţei — mai lungă la adolescenţi
cu despicături labio-maxilo-palatine asociate cu malocluzia clasa III faţă de grupul de
adolescenţi fără despicăruti labio-maxilo-palatine. În urma chirurgiei ortognatice analiza
morfometrică craniomaxilofacială au arătat
o ameliorare la adolescenţi cu despicături
labio-maxile-palatine, însă datele nu au atins
valorile normale faţă de lotul de pacienţi cu
malocluzia de clasaIII fără despicături labiomaxilo-palatine.
Concluzii. Chirurgia ortognatică prezintă
o metodă eficientă de tratament la adolescenţi
cu despicături labio-maxilo-palatine asociate cu malocluzia de clasa III cu ameliorarea
parametrilor craniomaxilofaciali.
Summary
Introduction. Patients with cleft lip and
palate require extensive and prolonged orthodontic treatment. Orthodontic treatment
may be required at any or all four separate
stages: (1) in infancy before the initial surgical repair of the lip, (2) during the late primary and early mixed dentition, (30 during
the late mixed and early permanent dentition
and (4) in the late teens after completion of
facial growth, in conjunction with orthognatic surgery.The main objectives of treatment
in children with cleft lip and palate are to restore the facial profile, occlusion and function
disturbances.
The aim of the study. Comparative evaluation of the efficacy of surgical treatment by
craniomaxillofacial morphometry in adolescents with and without cleft lip and palate.
Materials and methods. The study included patients aged 15–18 years with complete
surgical rehabilitation who were divided into
two groups: Group I included patients with
cleft lip and palate and class III malocclusion,
Group II included patients without cleft lip
and palate –palatal maxilla and class III malocclusion. Morphometric analysis included
cranial parameters, upper jaw (<SNA, A’–Snp,
<MAX1–NA), mandible (<SNB, Pg–Go, <1–
ML, gonial angle, Ar–Go), vertical parameters (N –Me, S–Go, Sna–Me) before and after
orthognathic surgery.
Results. The group of patients with cleft
lip and palate showed a lower significance of
the value of the SNA angle and the inclination
of the upper incisors compared to the control
group. The value of the SNB angle, the length
of the mandible, the height of the ramus of the
mandible showed a lower significance than
the control group. Vertical parameters showed that the anterior face height in children
with associated cleft lip and palate with class
III malocclusion is shorter, and the lower face height — longer in adolescents with cleft lip
and palate associated with class III malocclusion compared to the group of adolescents
without cleft lip and palate. Following orthognathic surgery, craniomaxillofacial morphometric analysis showed an improvement in
adolescents with cleft lip and palate, but the
data did not reach normal values compared to
the group of patients with class III malocclusion without cleft lip and palate.
Conclusions. Orthognathic surgery presents an effective method of treatment in
adolescents with cleft lip and palate associated with class III malocclusion with improved
craniomaxillofacial parameters.
