Abstract:
Actualitatea și importanța problemei abordate: Tumorile retroperitoneale primitive (TRP) se dezvoltă în spațiul delimitat de peritoneul parietal posterior și fascia endoabdominală, cuprinzând structuri extraorganice ale țesuturilor grăsoase, conjunctive, fasciale, vasculare, nervoase, fasciculi musculari, a vaselor și ganglionilor limfatici sau a vestigiilor embrionare, derivate mai frecvent din aparatul urogenital. [1,2,3,4,5 ].
TRP sunt tumori rare, reprezentând 0,2% din tumorile de 60.000 cercetate de Pack și Tabah, 0,07% din 30.000 colectate de Bucalossi [7,16]. Literatura de specialitate rusă menționează raritatea TRP, oferind date de incidență de 0,03-1% din toate tumorile umane [8,9,10]. Conform datelor preluate din ”Cancer Național – Registru” a Secției Monitorizare, Evaluare și Integrare a serviciilor de asistență medicală a IMSP Institutul Oncologic din Republica Moldova, pe parcursul unui an calendaristic sunt înregistrate în mediu 15-18 cazuri de TRP ceea ce a constituit 0,7%.
Tumorile retroperitoneale benigne sau maligne derivă dintr-o mare varietate de țesuturi, astfel încât clasificarea lor se realizeazã în principal după parametrul histologic (țesutul de origine). Aceste tumori sunt indepedente de organele retroperitoneale: pancreas, suprarenale, rinichi, ureter sau viscerele din vecinătate. În dependență de țesuturile de proveniență, TRP, pot fi clasificate [11] în tumori de origine mezodermică, ectodermică și cu origine în țesuturile vestigiale embrionare.
Dezvoltate în spațiul retroperitoneal, TRP reprezintă un grup heterogen de afecțiuni oncologice cu diagnosticare tardivă, maligne în aproximativ 80 % de cazuri și doar 20 % benigne [12]. Semnele clinice apar drept consecință a compresiei sau invadării de organe din vecinătate. Clinica apărută este una secundară, caracteristică pentru organul adiacent afectat. Conform datelor din literatură, tumorile cu o dimensiune mai mică de 5 cm în diametru poate fi diagnosticată incidental [13,16 ], cel mai frecvent TRP sunt diagnosticate la o dimensiune a diametrului mai mare de 10 cm, în mediu constituind 13,7 cm [14,15].
În plan de tratament, cel chirurgical rămâne a fi de elecție. Pentru determinarea tacticii de tratament, diagnosticarea acestor tumori în timp util este indispensabilă. Algoritmul de diagnostic este incert, acesta fiind adaptat pentru fiecare clinică în parte, în dependență de posibilitățile existente. Ecografia abdominalã rămâne a fi investigația cea mai importantã și cea mai utilizatã punând în evidențã tumora, precizează caracterul solid sau chistic al acesteia, dar nu poate preciza totdeauna apartenența de organ a tumorii și nici raporturile viscerale sau vasculare ale acesteia. Mult mai valoroasã în plan diagnostic este tomografia computerizatã (CT) și investigația prin rezonanță magnetică (IRM). Prin aceste metode de investigații lesne se poate determina sediul tumorii, apartenența de organ și raporturile viscerale sau vasculare, însă diagnosticul cert este stabilit doar în urma examinării histologice ale piesei operatorii [1,16].
Incidența mică, polimorfismul clinic, histologic precum și particularitãțile anatomice ale spațiului retroperitoneal crează dificultăți chiar și celor mai experimentați chirurgi și oncologi [6]. În acest context, cercetările științifice axate pe problema de diagnostic și tratament al TRP, rămâne a fi actuală și în prezent.
Scopul studiului: Estimarea informativității și specificității metodelor de diagnostic al Tumorilor Retroperitoneale Primitive pentru elaborarea unui algoritm de conduită practică în diagnosticul bolnavilor cu TRP din Republica Moldova. [...]
