Rezumat.
Introducere: Scopul acestei lucrări este de a determina poziţia cât mai
precisă a dintelui inclus și a gradului său de mobilitate pentru alinierea lui
pe arcada dentară cu un minim impact asupra dintelui tracţionat și a dinţilor
adiacenţi.
Materiale și metode: Acest studiu s-a bazat pe examinarea pacienţilor
cu malocluzii, asociate cu incluzii dentare. A fost selectat un lot de 35 de
pacienţi cu malocluzii, dintre care 22 de pacienţi cu incluzie de canin. Din
acești pacienţi, 15 prezintă incluzia unui singur canin; 4 -prezintă incluzia
a 2 canini și 2 — incluzii multiple asociate cu hipodonţie. Din numărul de
pacienţi cu un singur canin inclus, 40 % prezintă incluzia dintelui 13, 47 %
prezintă incluzia dintelui 23 și 13% prezintă incluzia dintelui 33. Toţi pacienţi
au fost supuși unui examen clinic și paraclinic complex urmat de tratament,
în perioada anilor 2013—2016. Pe parcursul intervenţiilor chirgicale
s-au înregistrat indici importanţi de mobilitate a dintelui inclus cu ajutorul
periotestului. Acești indici ne-au ajutat să alegem cea mai corectă metodă
de tracţiune a dintelui pe arcada dentară și să stabilim forţa de tracţiune
necesară care trebuie aplicată pentru a evita suprasolicitarea structurilor
adiacente și a obţine rezultatul dorit.
Rezultate: În baza protocolului de tratament și metodelor paraclinice
de rX-imagistică a fost stabilită metoda de ancorare a dintelui fie prin implanuri
ortodontice, a arcurilor NITI sau a arcurilor Kilroy și s-a obţinut
deplasarea dintelui spre arcada dentară. Pentru deplasarea caninului inclus
și alinierea dinţilor pe arcada dentară, pacienţilor li s-au aplicat aparatele
ortodontice fixe. Putem afirma că in majoritatea cazurilor, dinţii incluși pot
fi aliniaţi pe arcadă prin diagnosticarea timpurie a unghiului de înclinaţie
a axului longitudinal și prin aplicarea tratamentului ortodontic-chirurgical,
ceea ce ne permite restabilirea funcţiei și a echilibrului ocluzal.
Concluzii: Cu ajutorul metodelor paraclinice și în special a periotestului,
am reușit să obţinem informaţii despre gradul de mobilitate a dintelui
și ce forţă trebuie să aplicăm asupra lui pentru a-l readuce în cavitatea bucală
și a-l alinia pe arcada dentară. În urma acestui studiu, am demonstrat
importanţa metodelor paraclinice de diagnostic a dintelui inclus punând
accent pe metoda periotestul, ea fiind una suficient de obiectivă pentru
tracţiunea caninului.
Summary. Introduction: Research purpose is to determine the most accurate position
of the impacted tooth for obtaining a good alignment of the teeth in
the dental arcade with less impact on canines and adjacent teeth at the end
of treatment.
Material and methods: This study was based on the examination of the
patients with malocclusions, associated with dental impaction. It was selected
a group of 35 orthodontic patients, from which 22 were patients with
canine impactions. From these 15 -had just one impacted canine; 4 had two
impacted canines and just 2 had multiple impactions associated with hypodontia.
From patients that had just one impacted canine 40 % had 13 tooth
impacted; 47% had 23 tooth impacted and 13% had 33 tooth impacted.
All patients passed a complex clinical and preclinical examination followed by treatment. During the surgical treatment,
were registered important indexes of impacted
tooth mobility with the help of periotest. These
indexes have priority in choosing the most
correct way for tooth’s traction on dental arch
and for establishing the necessary force that
must be applied, as not to damage the adjacent
structures and to obtain the desired result.
Discussion results: Based on treatment
protocol and preclinical methods as X-rays
we have selected the type of anchorage of the
tooth either with the help of orthodontic implants,
NITI arches or Kilroy arches for shifting
the tooth to the dental arch. For moving,
straightening and placing the tooth on dental
arcade, patients have had to wear fixed orthodontic
appliances. We can surely say that in
majority of cases, impacted teeth can be aligned
on arch by having an early diagnosis of the
inclination angle of the longitudinal axis of the
tooth and by having a mixed treatment both
surgical and orthodontic. This options will
establish a good functional situation and an
ocluzal equilibrium.
Conclusions: With the help of preclinical
methods of examination and especially with
the help of periotest, we managed to obtain
sufficient information about the mobility degree
of the tooth and to decide what type of
force must we apply to the impacted tooth as
to bring and align it in dental arcade. In this
study I was trying to prove the importance of
preclinical diagnosis of impacted tooth, making
a significant accent on periotest method,
this one being very objective for tooth traction.
