Rezumat.
Obiectivul acestui articol este de a atenționa ca majoritatea dereglarilor
ATM se pot stabiliza în mod corespunzator cu utilizarea unor procedee și
tehnici necomplicate îndreptatea spre reglarea ocluziei, dar care necesita o
cunoaștere minuțioasa a anatomiei și fiziopatologiei ATM. Pentru gasirea
celor mai eficiente soluții în tratamentul disfuncțiilor temporo-mandibulare,
s-a propus o gama bogata de intervenții terapeutice actuale, începînd
de la terapia inițiala a disfuncțiilor temporo-mandibulare în faza timpurie,
pîna la aplicarea diferitor dispozitive/„orteze“ (cape, atele), fiecare fiind eficiente
în proporții diferite și independent de la caz la caz. Toate, însa, cu
scopul de a obține o stabilitate ocluzala și ameliorare a simptomelor articulare.
Aceasta lista ampla, este, în același timp, o dovada pentru etiologia
multifactoriala a disfuncțiilor temporo-mandibulare.
Summary. The purpose of this article is to demonstrate
that the most of ATM disorders can be stabilized
properly with the use of uncomplicated
methods and techniques, but requires a thorough
knowledge of TMJ anatomy and pathophysiology.
To find the most effective solutions in
the treatment of temporomandibular dysfunction,
there is a rich range of actual therapeutic
interventions, starting from the initial therapy
of temporomandibular dysfunction in early
stage, up to various devices /orthotics appliance
(splints), each of which is effective independent
of case. However, all are in order to obtain
a stable occlusion and improving symptoms of
joint pain. At the same time, this large list is an
argument for multifactorial etiology of temporomandibular
disorders.
