Fenomenul violenței la locul de muncă

Abstract

Rezumat Introducere. Unul dintre motivele pentru care violența a fost dificil acceptată și subestimată ca problemă de sănătate publică este lipsa unei definiții clare a problemei. Acest lucru se complică prin faptul că noțiunile prind comportamentul acceptabil și ceea ce constituie un prejudiciu, sunt influențate din punct de vedere cultural și sunt în mod constant sub revizuire pe măsură ce valorile și normele sociale evoluează. Obiective. Determinarea nivelului de răspândire a fenomenului violenței la locul de muncă pe modelul unei instituții de prestare a serviciilor publice. Materiale și metode. În cadrul unui studiu transversal au participat 84 de respondenți, dintre aceștia 64,3% sunt femei, iar 35,7% sunt bărbați. Studiul a fost realizat cu suportul proiectului de cercetare și inovare bilateral 22.80013.8007.1TR „Cercetare colaborativă și consolidarea capacităților în sănătatea și securitatea în muncă”. conducător de proiect: Pînzaru Iurie, autoritatea contractantă: Agenția Națională pentru Cercetare și Dezvoltare. Rezultate. În rezultatul studiului s-a constatat că 28,6% din angajații instituției evaluate au fost supuși violenței la locul de muncă cel puțin o dată în ultimul an. Din păcate, evenimentele sunt repetitive în 66,6% din cazuri. În funcție de tipul violenței, cea mai mare pondere o are violența emoțională (75%), psihologică (62,5%) și verbală (54,2%). Cel mai frecvent – 45,8% – sunt agresați verbal, psihologic și emoțional tinerii specialiști (până în 35 de ani) și cei care activează la locul actual de muncă între 1-10 ani. După părerea respondenților, violența a fost condiționată de neclaritățile în obligațiunile și sarcinile de lucru, și lipsa unei politici ”zero-violență” la locul de muncă. Concluzii. Situația actuală privind violența la locul de muncă necesită stabilirea unei politici de zero-toleranță a violenței la locul de muncă, stabilirea clară a obligațiunilor de serviciu și efectuarea seminarelor cu privire la importanța și căile unei comunicări eficiente.

Summary Introduction. Lack of a precise definition of the issue is one of the reasons why violence has been problematic to accept and is underappreciated as a public health issue. This is made more difficult by the fact that ideas of what is defined as acceptable and harmful behavior is influenced by culture and are continually being revised as societal values and conventions evolve. Objectives. Estimating the extent of the workplace violence phenomenon, by using the model of a public institution. Materials and methods. In a cross-sectional survey participated 84 respondents, involving 64.3% women and 35.7% men. The protocol was carried out with the support of the bilateral research and innovation project 22.80013.8007.1TR ”Collaborative research and capacity building in occupational health and safety”; project coordinator: Pînzaru Iurie, contracting authority: National Agency for Research and Development. Results. The study's findings revealed that 28,6% of the employees of the examined institution had experienced workplace violence at least once in the previous year. Unfortunately, the events are repetitive in 66.6% of cases. The biggest percentages of violence are emotional (75%), psychological (62.5%), and verbal (54.2%). Young professionals (up to 35 years old) and those who have been working for one to ten years in their position experience verbal, psychological, and emotional abuse most frequently (45.8%). The respondents asserted that the absence of a "zero-violence" policy at work and the lack of clarity of duties and tasks are contributing factors to the violence. Conclusions. In order to address the current issue of workplace violence, it is necessary to implement a zero-tolerance policy, outline job responsibilities, and conduct seminars on the value of effective communication.