Rezumat.
Au fost selectaţi, examenaţi clinic şi paraclinic 132 pacienţi, cu vîrsta
cuprinsă între 34—58 ani, cu diferite forme clinice ale edentaţiei parţiale
în ocluzia ortognată. S-a constatat, că în evoluţia sa edentaţia parţială produce suprasolicitarea funcţională a dinţilor restanţi ulterior reflectată prin
apariţia supracontactelor dento-dentare. Obţinerea unui echilibru ocluzal
optimal în tratamentul protetic al acestei patologii necesită şlefuirea selectivă a supracontactelor dentare, cît şi individualizarea reliefului ocluzal a
lucrărilor protetice.
Summary.
There were selected and examined clinically and paraclinically patiens
aged between and years, with different clinical forms of partial edentation
and with ortognatic occlusion.
It was found that in its evolution, partial edentation causes functional
overloading of the remaining teeth, reflected afterwards by the appearance
of the dento-dental over-contacts.
Achieving of an optimal occlusal balance in prosthetic treatment of this
pathology requires the selective grinding of the dental over-contacts, as well
as the individualization of the occlusal relief of the prosthetic works.
