ntroduction. Perinatal behavior and involvement of fathers during pregnancy are known to
affect maternal health, fetal outcomes, and the emotions and behavior of the infant after
birth. Material and methods. This present paper is a case-control study performed on 232
men with pregnant wives (expectant fathers) with no known chronic or psychiatric illnesses
and 316 with non-pregnant wives. Two questionnaires STAI forms and a questionnaire developed by the researcher were applied to the participants. Results. The frequency of anxiety
in the EF was 9.9% for the STAI-1 and 10.7% for STAI-2. The frequency of anxiety in the control groups was 5.3% for the STAI-1 form and 2.5% for the STAI-2 form. In our study, the
mean STAI-1 score of the EFs was 41.2±7.5, the mean STAI-1 score of the controls was
38.0±7.3, and there was a statistically significant difference between each other (p<0.001).
The mean STAI-2 score of the EFs was 41.2±7.5, the mean STAI-2 score of the controls was
38.2±6.8, and there was a statistically significant difference between the two groups
(p<0.001). The mean STAI-2 score of the EF group was 43.8±7.3 in the first trimester,
41.6±7.7 in the second trimester, and 39.6±7.0 in the third trimester. It was determined that
spouses in the 1st trimester had higher anxiety levels than those in the second and third trimesters, according to the STAI-2 form (p=0.008). EF who had a postnatal babysitter, good
sleep quality, did not experience a bad event, and were compatible with wives had a significantly lower level of anxiety (respectively p=0.008, p=0.019, p<0.001, p=0.01). Conclusions.
Particularly in first pregnancies and the first trimester of pregnancy, father candidates may
experience anxiety disorders more frequently and intensely. EF may need psychological support during pregnancy.
Introducere. Comportamentul perinatal și implicarea taților în timpul gravidității afectează considerabil sănătatea mamei, starea fătului, emoțiile și comportamentul sugarului după
naștere. Material si metode. Cercetarea noastră este un studiu de caz realizat pe un lot de
232 de bărbați cu soții însărcinate (eventuali tați), fără boli cronice sau psihiatrice cunoscute și pe un grup de control de 316 bărbați cu soții care nu sunt însărcinate. Participanții au
completat Formular STAI și un chestionar elaborat de cercetător. Rezultate. Frecvența anxietății la EF este de 9,9% pentru forma STAI-1 și 10,7% pentru STAI-2. Frecvența anxietății
la controale este de 5,3% pentru forma STAI-1 și de 2,5% pentru forma STAI-2. În studiul
nostru, scorul mediu STAI-1 al EF a fost 41,2±7,5, scorul mediu STAI-1 al controalelor a fost
38,0±7,3 și a existat o diferență semnificativă statistic între ele (p<0,001). Scorul mediu STAI2 al EF a fost de 41,2±7,5, scorul mediu STAI-2 al controalelor a fost 38,2±6,8 și a existat o
diferență semnificativă statistic între ele (p<0,001). Scorul mediu STAI-2 al grupului EF a
fost de 43,8±7,3 în primul trimestru, 41,6±7,7 în al doilea trimestru și 39,6±7,0 în al treilea
trimestru. S-a stabilit că soții din trimestrul I au niveluri de anxietate mai mari decât cei din
trimestrul II și al treilea, conform formularului STAI-2 (p=0,008). EF care au avut o babysitter postnatală, somn de bună calitate, nu au experimentat un eveniment rău și au fost compatibili cu soțiile au manifestat un nivel de anxietate semnificativ mai scăzut (respectiv,
p=0,008, p=0,019, p<0,001, p=0,01). Concluzii. În special în perioada primei sarcini și în
primul trimestru de sarcină, candidații la rolul de tată pot prezenta, mai frecvent și mai
intens, tulburări de anxietate. EF pot avea nevoie de suport psihologic în timpul sarcinii.
