Midazolam versus tiopental pentru inducţia anesteziei generale. Analiza comparativă a modificărilor hemodinamice şi relaţia acestora cu tonusul cardiac vegetativ preanestezic: studiu clinic prospectiv randomizat

Abstract

Rezumat. Introducere. Administrarea tiopentalului sau midazolamului pentru inducţia anesteziei generale se asociază cu modificări ale presiunii arteriale și a ritmului cardiac. Până la moment nu există studii clinice care ar fi dovedit riscul pentru dezvoltarea acestor evenimente hemodinamice în funcţie de predominarea tonusului cardiac vegetativ simpatic sau parasimpatic la pacient. Material și metode. Studiu de tip prospectiv, randomizat. Aviz pozitiv al CEC. Au fost înrolaţi după un acord informat semnat, 94 de pacienţi, care au fost repartizaţi aleator în unul din cele 2 eșantioane: eșantionul M care a beneficiat de inducţia anesteziei generale cu midazolam (0,2-0,3 mg/kg + fentanil 1,0 mkg/kg) și eșantionul T care a beneficiat de inducţia anesteziei generale cu tiopental 5,0-6,0 mg/kg + fentanil 1,0 mkg/ kg). Tonusul cardiac vegetativ preanestezic a fost determinat prin analiza ECG Holter a raportului LFun/HFun. Monitorizarea hemodinamică a inclus măsurarea neinvazivă a TAs, TAd, TAM și FCC. Rezultatele sunt prezentate drept medie și 95%CI (pentru variabilele cu distribuţie simetrică) sau mediană și interval intercuartilic (pentru variabilele cu distribuţie asimetrică). Rezultate. În lotul M, TAs s-a redus cu 20,6% (129 mmHg (95%CI 124 – 133 ) vs 102 mmHg (95%CI 98 – 107) (p=0,001), TAd s-a redus cu 27,8% (78 mmHg (95%CI 74 – 81) vs 56 mmHg (95%CI 53 – 60) (p<0,001) iar TAM s-a redus cu 24,3% (97 mmHg (95%CI 94 – 101) vs 74 mmHg (95%CI 70 – 78) (p=0,001). La fel s-a redus și FCC cu 18,0% (74 (95%CI 70 – 77) vs 61 (95%CI 56 – 67) (p=0,03). După administrarea soluţiei de tiopental pentru inducţia anesteziei generale TAs s-a redus cu 19,7% (129 mmHg (95%CI 125 – 132) vs. 103 mmHg (95%CI 99 – 108) (p<0,0001), iar TAd s-a redus cu 26,1% (77 mmHg (95%CI 75 – 80) vs 57 mmHg (95%CI 49 – 64) (p<0,0001), TAM s-a redus cu 23,0% (97mmHg (95%CI 94 – 100) vs 75 mmHg (95%CI 71 – 79) (p<0,0001) iar FCC a crescut cu 8,0% (75,9 (95%CI 72 – 79) vs 82,5 (95%CI 79 – 86) (p=0,02). Parasimpaticotonia cardiacă preanestezică crește riscul de dezvoltarea a bradicardiei sinusale: RR – 4,5 (95%CI 1,7 – 11,4; p=0,0002), Se – 0,79 (95%CI 0,54 – 0,94), Sp – 0,77 (95%CI 0,58 – 0,91) și a hipotensiunii arteriale: RR – 4,8 (95%CI 1,6 – 14,5; p=0,0003), Se – 0,84 (95%CI 0,60 – 0,97), Sp – 0,70 (95%CI 0,59 – 0,86). Concluzii. Parasimpaticotonia cardică preexistentă la pacient reprezintă un factor de risc pentru apariţia hipotensiunii arteriale (riscul relativ – 4,8) și bradicardiei sinusale (riscul relativ – 4,5) după inducţia anesteziei generale cu midazolam.

Abstract. Introduction. Administration of thiopental or midazolam for induction of general anesthesia is associated with changes of arterial pressure and heart rhythm. There are no studies which proved the risk for development of these hemodynamic events in function of predominance of sympathetic or parasympathetic heart tonus. Material and methods. Prospective, randomized study. Approved by Ethic Committee. A number of 94 patients was randomly distributed in 2 groups: group M, in which induction of general anesthesia was performed with midazolam (0,2-0,3 mg/kg + fentanyl 1,0 mkg/kg) and group T in which induction was performed with thiopental (5,0-6,0 mg/kg + fentanyl 1,0 mkg/kg). Preanestesic vegetative heart tonus was assessed by ECG Holter and interpretation of LFun/HFun ratio. Hemodynamic monitoring involved non-invasive registration of SBP, DBP, MAP and HR. Results are presented as mean with 95%CI and median with IQR (for values with asymmetric distribution). Results. În group M, SBP dropped by 20,6% (129 mmHg (95%CI 124 to 133) vs 102 mmHg (95%CI 98 to 107) (p=0,001), DBP dropped by 27,8% (78 mmHg (95%CI 74 to 81) vs 56 mmHg (95%CI 53 to 60) (p<0,001) and MAP dropped by 24,3% (97 mmHg (95%CI 94 to 101) vs 74 mmHg (95%CI 70 to 78) (p=0,001). The same was attested a reduction by 18,0% of HR (74 (95%CI 70 to 77) vs 60 (95%CI 56 to 67) (p=0,03). After induction of general anesthesia with midazolam the most patients presented normal HR (53,2%) and arterial hypotension (51,0%). After induction of general anesthesia with thiopental, SBP dropped by 19,7% (129 mmHg (95%CI 125 to 132) vs. 103 mmHg (95%CI 99 to 108) (p<0,0001), DBP dropped by 26,1% (77 mmHg (95%CI 75 to 80) vs 57 mmHg (95%CI 49 to 63) (p<0,0001), MAP reduced by 23,0% (97 mmHg (95%CI 94 to 100) vs 75 mmHg (95%CI 71 to 79) (p<0,0001) and HR enhanced by 8,0% (76 (95%CI 72 to 79) vs 82 (95%CI 79 to 86) (p=0,02). Preanesthetic enhanced parasympathetic heart tonus represents a risk factor for development of sinus bradycardia: RR – 4,5 (95%CI 1,7 to 11,4; p=0,0002), Se – 0,79 (95%CI 0,54 to 0,94), Sp – 0,77 (95%CI 0,58 to 0,91) and arterial hypotension: RR – 4,8 (95%CI 1,6 to 14,5; p=0,0003), Se – 0,84 (95%CI 0,60 to 0,97), Sp – 0,70 (95%CI 0,59 to 0,86). Conclusions. Enhanced preanesthetic parasympathetic heart tonus is a risk factor for development of arterial hypotension (RR – 4,8) and sinus bradycardia (RR – 4,5) after induction of general anesthesia with midazolam.