Introducere. Elaborarea criteriilor de diagnostic în amigdalita
cronică la copii și argumentarea tacticii de terapie conservatoare
complexă pentru păstrarea amigdalelor palatine ca
organ important în imunitatea locală și generală sunt direcţii
prioritare în domeniul otorinolaringologiei pediatrice. Corectitudinea
alegerii opţiunii terapiei conservatoare a amigdalitei cronice compensate este confirmată în majoritatea cazurilor.
Cercetările efectului aplicării celulelor mononucleate autologe
în diferite patologii medicale, realizate în Republica
Moldova, au stabilit că acestea măresc local, în zona afectată,
producerea anumitor citokine cu proprietăţi antiinflamatoare,
stimulează proliferarea celulelor ce iau parte la procesele reparatorii
și reconstructive (macrofagi, fibroblaști, neutrofile etc.)
și grăbesc normalizarea statutului imunitar sistemic. La momentul
actual, sunt necesare investigaţii comparative clinicoimunologice
referitoare la eficienţa aplicării locale a celulelor
mononucleate autologe în tratamentul complex al amigdalitei
cronice compensate la copii, pentru aprobarea lor clinică.
Material și metode. În studiu au fost incluși 44 de copii cu
amigdalită cronică compensată, care au fost repartizaţi în 2 loturi:
22 de copii, cărora le-a fost aplicat tratamentul terapeutic
standard incluzând și terapia imunomodulatoare locală (lotul
terapie imunomodulatoare locală, TIML) și 22 de copii, care
au beneficiat numai de tratament terapeutic standard (lotul
tratament terapeutic standard, TTS).
Rezultate. La copiii trataţi prin imunostimulare locală,
spre deosebire de pacienţii trataţi prin metodă obișnuită,
s-a apreciat o scădere mai importantă a nivelelor de complexe
imune circulante, (CIC) [PEG-8,0%]: în lotul TIML – de la
249,0±21,4 u.d.o. la 189,0±20,1 u.d.o., iar în lotul TTS – de la
274,0±31,7 u.d.o. la 266,0±20,4 u.d.o., respectiv până și după
tratament. Sensibilitatea limfocitelor T faţă de antigenii streptococului
s-a micșorat mai pronunţat la copiii lotului TIML
(2,6±0,32%, până la tratament și 1,5±0,26%, după tratament)
faţă de copiii lotului TTS (3,0±0,33%, până la tratament și
2,5±0,31%, după tratament). Indicatorii activităţii funcţionale
a limfocitelor T s-au majorat semnificativ după tratament în
lotul TIML (66,4±0,75% vs. 70,4±0,79%), comparativ cu lotul
TTS (68,3±1,14% vs. 69,4±0,83%). Conţinutul total al limfocielor
B s-a micșorat doar la copiii lotului TIML (9,5±0,55%,
până la tratament vs. 7,6±0,40%, după tratament); în lotul TTS
valorile respective au avut o tendinţă nefavorabilă, de creștere
(9,4±0,63% vs. 9,8±0,33%).
Concluzii. Terapia locală cu celule mononucleate autologe
exercită o acţiune complexă asupra rezistenţei preimune și
reactivităţii imune la copiii cu amigdalită cronică compensată,
care se traduce printr-un efect clinic pozitiv exprimat.
Introduction. The priority directions in pediatric otorhinolaryngology
are development of diagnostic criteria in
chronic tonsillitis in children and argumentation of complex
conservative therapy tactics to preserve palatine tonsils as
important organs in local and general immunity. Conservative
therapy tactics in compensated chronic tonsillitis are confirmed in most cases. Researches on the effect of autologous
mononuclear cell application in various pathologies in
Moldova have determined the fact that they increase locally,
in the affected area, the production of certain cytokines with
anti-inflammatory properties, stimulate proliferation of
cells taking part in restorative and reconstructive processes
(macrophages, fibroblasts, neutrophils etc.) and accelerate
the normalization of the systemic immune status. Currently,
comparative clinical and immunological investigations are
necessary to be carried out on efficiency of local application
of autologous mononuclear cells in the complex treatment
of compensated chronic tonsillitis in children for clinical approval.
Material and methods. The study included 44 children
with compensated chronic tonsillitis who were divided into 2
groups: 22 children were applied standard treatment including
local immunomodulatory therapy (group TIML) and 22
children undergoing only standard treatment (group TTS).
Results. Children receiving local immunostimulation.
as compared to patients treated with conventional method.
were recorded to have a more significant decrease in the
levels of CIC indices (PEG. 8.0%) – 249.0±21.4 u.d.o. – before
treatment and 189.0±20.1 u.d.o. after treatment (group
TIML); 274.0±31.7 u.d.o. before treatment and 266.0±20.4
u.d.o. after treatment (group TTS). Sensitivity of T lymphocytes
to streptococcus antigens decreased more pronouncedly
in children of group TIML (2.6±0.32% before treatment
and 1.5±0.26% after treatment) than in children of group TTS
(3.0±0.33% – before treatment and 2.5±0.31% – after treatment).
After treatment, indices of T lymphocyte functional
activity were conclusively increased in children of group
TIML (66.4±0.75% – before treatment and 70.4±0.79% – after
treatment) compared to children of lot TTS (68.3±1.14% – before
treatment and 69.4±0.83% – after treatment). The total
content of B lymphocytes decreased only in children of group
TIML (9.5±0.55% – before treatment and 7.6±0.40% – after
treatment). There was an unfavorable increasing trend in content
of B lymphocytes after therapy in group TTS (9.4±0.63%
– before treatment and 9.8±0.33% – after treatment).
Conclusions. Local therapy with autologous mononuclear
cells has a complex action upon the changes of pre-immune
resistance and immune reactivity state in children with compensated
chronic tonsillitis, which corresponds to a high positive
clinical effect.
