Abstract:
Introducere. Imunizarea este intervenția de sănătate publică ce salvează milioane de vieți anual, reprezintă un scut de apărare, o barieră împotriva infecţiilor
prevenibile prin vaccinare. Angajații din sistemul medical au gradul sporit de expunere profesională, astfel necesită a fi vaccinați (anti-HVB, antigripal sezonier,
anti-COVID-19) conform indicațiilor epidemiologice. Acoperirea vaccinală la un
nivel cât mai înalt printre lucrătorii medicali este prioritară, în scopul asigurării
siguranţei asistenţei medicale pacienţilor oncologici.
Scopul. Evaluarea nivelului de vaccinare a cadrelor medicale din IMSP Institutul
Oncologic.
Material și metode. Datele au fost colectate din Sistemul informațional automatizat „Registrul de evidență a vaccinării împotriva COVID-19” (SIA RVC-19) pentru
perioada 2021-2022, Raportul statistic nr.5-săn privind vaccinările preventive,
Registru de evidenţă a accidentelor la locul de lucru f-366-1e, analizate în Microsoft Excel.
Rezultate. În conformitate cu Programul instituțional de prevenire și control al
infecțiilor, Ghidului de supraveghere și control în infecțiile nosocomiale, ed.II, și a
altor acte normative emise de Ministerul Sănătății al RM, în cadrul spitalului s -a
desfășurat procesul de vaccinare a cadrelor medicale: medici, asistenţi medicali şi
personal auxiliar implicat în îngrijirea pacienţilor. În baza analizei retrospective,
dintre 1 171 de lucrători medicali, 19 932 de persoane au fost vaccinate anti-COVID cu schema primară completă, ceea ce constituie 79,6%, cu doza booster –
53,0% şi respectiv cu dozaa 2-a booster – 24,5%. În cazurile de expuneri accidentale la fluide biologice, 9 persoane au fost vaccinate anti-HVB în perioada cercetată, conform indicaţiilor epidemiologice. În urma suportului metodologic, prezentarea informațiilor despre necesitatea vaccinării anti-COVID-19 la etapa de
planificare, au fost determinate mai multe bariere determinate de miturile mediatizate pe scară largă în societate și mediul online, constituind 34,7%, eficiența
vaccinurilor – 12,1%, credibilitatea într-un anumit producător de vaccinuri –
36,9%, necesitatea vaccinării dacă deja au suportat infecția COVID-19 a înregistrat
16,0%. La evaluarea motivelor vaccinării angajaţilor medicali din instituţie, aceștia au menționat: siguranţa sănătăţii proprii şi a membrilor familiei – 89,2%, facilitarea călătoriilor și accesul la evenimente sociale în rândul tinerilor – 32,3% şi
cu un procent mai mic – 11,6% a constituit constrângerea profesională, înregistrându-se în rândul persoanelor cu studii superioare. În cazurile de expuneri accidentale la fluidele biologice, indiferent de vârstă, sex, studii, stagiu de muncă, lucrătorii medicali solicită consultația epidemiologului, vaccinarea anti-HVB, testarea conform indicațiilor. În cazul vaccinării anti-HVB gradul de complianță a lucrătorilor medicali este net superior comparativ cu vaccinarea anti-gripală și antiCOVID-19.
Concluzii. Convingerea privind imunizarea constituie o pârghie de valoare în mâinile specialiștilor de sănătate publică în scopul îmbunătățirii complianței la vaccinare.
