Introduction. Intrasectoral collaboration in public health represents a huge potential for optimizing the three fundamental public health actions: disease prevention, health protection and healthcare awareness. The COVID-19 pandemic has significantly impacted the engagement of the parties particularly interested in disease prevention and control. Material and methods. A mixed qualitative and quantitative research (in depth interviews/questionnaire survey) was carried out within this paper. Results. Most of the respondents assessed the intrasectoral cooperation as unsatisfactory and consider that the latest reform of the Public Health Service had a negative impact on it. The pandemic alert caused by the COVID-19 infection served as a catalyst to improve cooperation. The main barriers to collaboration are considered the lack of staff and insufficient communication, various viewpoints and lack of public health knowledge, an overlying complex legal framework and lack of motivation, which often requires central authority involvement. Conclusions. Some barriers to cooperation can be overcome without any systemic changes and centralized involvement, while more easily achievable measures such as joint trainings are sufficient. Thus, understanding these aspects can greatly improve the interaction between services.
Introducere. Conlucrarea intrasectorială în domeniul sănătății publice reprezintă un potențial enorm de valorificare în cele trei sectoare fundamentale de sănătate publică: prevenirea îmbolnăvirilor, protecția și promovarea sănătății. Pandemia COVID-19 a influențat simțitor implicarea părților interesate, mai multe eforturi fiind depuse în prevenirea și controlul bolii. Material și metode.Studiu mixt calitativ–cantitativ (interviuri în profunzime/sondajul pe bază de chestionar). Rezultate. Majoritatea respondenților au apreciat conlucrarea intrasectorială ca nesatisfăcătoare și consideră că ultima reformă a Serviciului de SănătatePublică a influențat-o negativ. Alerta pandemică provocată de infecția COVID-19 a servit drept catalizator pentru îmbunătățirea colaborării. Principalele bariere în conlucrarea eficientă sunt considerate lipsa de personal, comunicarea insuficientă, viziuni diferite și cunoștințe reduse în domeniul sănătății publice, cadrul legal prea complicat și motivarea nesatisfăcătoare, pentru înlăturarea cărora deseori este necesară implicarea managementului central. Concluzii. Mai multe bariere în conlucrare pot fi depășite fără schimbări la nivel de sistem și implicări de la nivel central, fiind suficiente acțiuni mai ușor realizabile, cum ar fi instruirile comune. Cunoașterea acestor aspecte ar putea să contribuie la o îmbunătățire considerabilă a interacțiunii dintre servicii.
