Abordarea etică în buna guvernare a sistemelor de sănătate

Abstract

Managementul întregului sistem de sănătate, inclusiv stabilitatea financiară și a cadrului politic general, a devenit în mod evident parte a „Sănătăţii publice de tip nou”, completând percepţia tradiţională a populaţiei privind „Sănătatea publică de tip vechi” în materie de igienă publică și supraveghere a factorilor de risc. Prin urmare, Buna Guvernare nu se referă doar la serviciile curative individuale, ci acţionează în întreg sistemul de sănătate publică dincolo de oferta de îngrijire a pacientului. În mare parte, Buna Guvernare depinde de un management calificat, bazat pe dovezi. La nivelul supra-instituţional, serviciile moderne de sănătate publică reprezintă un instrument legal al autorităţilor pentru a asigura cea mai bună sănătate posibilă populaţiei. Confruntarea problemelor în domeniul sănătăţii publice reprezintă o provocare extraordinară, care depășește normele aplicabile dilemelor etice ale persoanelor fizice. Eficienţa sau cost-eficacitatea serviciilor și programelor de sănătate capătă relevanţă etică, din considerentul că resursele pot fi cheltuite doar o singură dată. Din acest motiv, etică utilitaristă a fost pe larg adoptată drept bază pentru luarea de decizii, orientate spre sănătate publică, cu toate acestea, mai multe modificări și limitări sunt discutate în această lucrare. O dilemă etică importantă derivă din necesitatea de a prescrie intervenţii bazate pe probabilitate sau de a refuza intervenţia de dragul alocării mai eficiente a resurselor. Buna Guvernare a sistemelor de sănătate derivă din abordarea utilitaristă modificată și patrimoniul european de principii de solidaritate.

Increasingly the management of the entire health system including its financial stability and the general political framework has become part of a “New Public Health” complementing the traditional population orientation of “Old Public Health” in terms of public hygiene and risk factor surveillance. Therefore, Good Governance does not only relate to the individual curative services but is acting predominantly through the whole public health system beyond the delivery of patient care. Largely good governance depends on an evidence-based qualified management. At the supra-institutional levels, modern public health services are the instrument of the legal authority to secure the best possible health of their population. Dealing with issues in public health poses extraordinary challenges, which transcend the rules applicable to ethical dilemmas in individuals. Efficiency or cost-effectiveness of health services and programs gains ethical relevance as resources can be spent only once. For this reason, utilitarian ethics have been widely adopted as a basis for public health oriented decision-making, however, several amendments and limitations are discussed in this paper. Especially an ethical dilemma derives from the need to prescribe probability based interventions to individuals or to deny intervention for the sake of most effective resource allocation. From a modified utilitarian approach and the European heritage of solidarity, principles guiding a Good Governance of health systems are derived.