Rezumat. Introducere. Nivelul înalt de dezvoltare al chirurgiei abdominale, de creştere al numărului intervenţiilor operatorii, inclusiv pe splină, necesită informaţie amplă privind morfologia vaselor lienale în contextul variabilităţii individuale. Din aceste considerente, a fost realizat un studiu de identificare a variantelor structurale și topografice individuale. Material și metode. Variantele traiectului arterei lienale, a valorilor unghiurilor de ramificare în relaţie cu vârsta și sexul, au fost studiate pe 95 de panaortograme. Rezultate. Artera lienală, în majoritatea cazurilor, are traiect ușor curbat sau sinuos accentuat. Bifurcaţia arterei lienale a fost înregistrată la 82 de pacienţi, trifurcaţia – la 10 pacienţi. În trei cazuri, artera lienală era ramificată în patru vase primare. Concluzii. Panaortografia, la fel ca și metodele macromezoscopice de confecţionare a pieselor, pune în evidenţă variabilitatea individuală a traiectului și ramificării arterei lienale la om.
Abstract.
Introduction. The advances in abdominal surgery increase in the number of surgical procedures, including on the spleen made it necessary to have more profound information about the morphology of splenic arteries in the context of their individual variability. Taking all this in consideration we performed a study to identify individual structural and topographical variants. Material and methods. We studied the variation in the trajectory of splenic artery, their angle of ramification depending on the age and sex in 95 panaortograms. Results. In the majority of cases the splenic artery slightly bent or accentuated sinous. The bifurcation of splenic artery was seen in 82 patients, trifurcation – in 10 patients. In three cases the splenic artery divided in four primary vessels. Conclusions. Panaortographic method, as well as macromezoscopic methods of splenic vessels cast preparation highlights individual variability of splenic artery branching pattern in humans.
