Profilul hormonal al adenoamelor hipofizare în Republica Moldova

Abstract

Rezumat. Introducere. Această lucrare evaluează aspectul histochimic și modificările moleculare ale adenoamelor pituitare umane. Evidenţiază grupuri individuale de tumori cu aspecte generale, specifice și moleculare. Rezultatele acestui studiu sunt utile nu doar pentru medicii practicieni, care doresc să stabilească un diagnostic cât mai clar, dar de asemenea și pentru cercetători, care au drept scop să soluţioneze probleme de bază în adenoamele hipofizare cu ajutorul imunohistochimiei și biologiei moleculare. Material și metode. Pentru studiul de faţă, am investigat 96 de cazuri (10 hipofize normale, obţinute în timpul necropsiilor și 86 de cazuri diagnosticate cu adenom hipofizar, aflate în diferite stadii de evoluţie clinică). Acestea, la rândul lor, au fost evaluate prin metoda de rutină, coloraţie cu hematoxilinăeozină și prin metoda imunohistochimică pentru determinarea structurii secretorii a adenoamelor de hipofiză. Rezultate. Raportat la numărul total de cazuri, adenoamele hipofizare pure au reprezentat 33%. Ca distribuţie, corelată cu tipurile hormonale, cele mai numeroase cazuri de adenoame hipofizare pure au fost reprezentate de cele LH pozitive, urmate de adenoamele hipofizare GH secretante și de prolactinoame. Adenoamele hipofizare TSH și ACTH secretante au fost reprezentate în proporţii egale. Valoarea procentuală a adenoamelor hipofizare mixte a fost de 23% din totalul cazurilor. De asemenea, asocierile triple și cele constituite din 4 tipuri hormonale au fost reprezentate în proporţii aproximativ egale. Adenoamele plurihormonale au reprezentat 20% din totalul cazurilor de adenoame hipofizare studiate. Dintre hormonii exprimaţi în adenoamele plurihormonale, GH și prolactina au prezentat frecvenţa cea mai crescută; atât GH cât și PRL fiind prezenţi în 82% dintre adenoamele plurihormonale. ACTH a fost prezent în 73% din cazuri, iar TSH a urmat, ca frecvenţă, fiind regăsit imunohistochimic în 55% din adenoamele plurihormonale. Cel mai rar întâlnit hormon în adenoamele plurihormonale a fost FSH, prezent doar la 9% din cazuri. Procentul rămas, de aproximativ 24% din cazuri, au fost adenoame hipofizare nule. Concluzii. Rata adenoamelor hipofizare pure în lotul studiat în Republica Moldova a fost mai mic decât cel întâlnit și raportat în România (34% vs. 60%). Rata cazurilor de adenoame hipofizare mixte, cu asocieri rare, a fost superioară mediei comunicate în literatura de specialitate. Acest aspect susţine prezenţa unor factor etiopatogenici particulari zonei de unde provin adenoamele hipofizare.

Abstract. Introduction. This work assesses the histochemical appearance and molecular changes of the human pituitary adenomas. It highlights individual groups of tumors with general, specific and molecular features. The results of this research are useful not only for physicians that wish to establish a perfect diagnosis, but also for researchers who aim to solve basic problems in pituitary adenomas using immunohistochemistry and molecular biology. Material and methods. For this study we investigated 96 cases (10 normal pituitary glands obtained during necropsies and 86 cases diagnosed with pituitary adenoma, in various stages of clinical development). These, in turn, were evaluated using routine haematoxylin-eosin staining and immunohistochemistry method for determining the secretory structure of the pituitary adenomas. Results. From the total number of reported cases, 33% were pure pituitary adenomas. The pure LH positive tumours followed by GH-secreting tumours and prolactinomas, represented the majority of pituitary adenomas. ACTH- and TSHsecreting pituitary adenomas were represented in equal proportions. The percentage value of mixed pituitary adenomas was 23% of all cases. In addition, triple hormone associations and those composed of four hormonal types were represented in roughly equal proportions. Plurihormonal adenomas accounted 20% of all pituitary adenomas cases. GH and prolactin hormone showed the increased frequency of both GH and PRL of the hormones expressed in plurihormonal adenomas being present in 82% of plurihormonal adenomas. ACTH was present in 73% of cases being followed in frequency by TSH, which were found immunohistochemicaly in 55% of plurihormonal adenomas. The less common hormone in plurihormonal adenomas was FSH being present only 9% of cases. The remaining percentages of around 24% of cases were null pituitary adenomas. Conclusions. Pure pituitary adenomas rate in the study group in Moldova was lower than that encountered and reported in Romania (34% versus 60%). It was extremely heterogeneous in terms of hormonal profile. Mixed pituitary adenomas rate with rare combinations was above average encountered in literature. This aspect supports the presence of private etiopathogenic factors in the area where pituitary adenomas originate.