Rolul telemedicinei în îngrijirea pacientului cu insuficiență cardiacă cronică

Abstract

Introducere. Insuficiența cardiacă (IC) afectează aproximativ 1-2% din populația Europei. Tratamentul multidisciplinar include atât terapia optimă a IC, cât și educarea pacientului pentru a îmbunătăți complianța și auto-monitorizarea. Scopul lucrării. Revizuirea literaturii privitor studiile ce vizează modele de îngrijire la distanță a pacienților cu insuficiență cardiacă, pentru a cuantifica efectele telemedicinei. Material și Metode. Am selectat pentru analiză articole relevante, utilizând baza de date PubMed și Cochrane Library, în perioada anilor 2015-2022. Rezultate. Datele literaturii studiate stipulează ca mijloace de îngrijire la distanță a pacienților dispozitive mobile cu/fără conexiune video, dispozitive implantabile, care permit efectuarea teleconsultațiilor, telemonitorizării și telereabilitării. Conform unei cercetări (2017) care a inclus 39 de studii relevante pentru telemedicină, bazate pe colectarea la distanță a datelor privitor la simptome, greutatea, FCC și TA s-a demonstrat reducerea mortalității cu 20% și spitalizării cu 37% la pacienții cu insuficiență cardiacă cronică. Rezultatele studiului Hart-Motief, care a prevăzut furnizarea de materiale educaționale și mesaje motivaționale prin intermediul telefonic a obținut reducerea spitalizărilor cu 4,1%. Un alt studiu (2019) a afișat scăderea spitalizărilor prin asistență telefonică comparativ cu asistență medicală convențională cu 6%. Concluzii. Telemedicina este o metodă eficientă pentru îngrijirea pacientului cu insuficiență cardiacă la domiciliu, reducând în mod eficient numărul și durata spitalizărilor și mortalitatea de orice cauză.

Background. Heart failure syndrome has recently been described as an emerging epidemic of the late 19 th century. Despite the continuous and constant progress in medicine, the management of HF, is developing progressively and gradually, but remains a major problem worldwide. Objective of the study. Analysis of the literature on the etiological and clinical-paraclinical features of patients with heart failure with a mildly reduced ejection fraction. Material and Methods. Were selected relevant articles for analysis, using the PubMed and Cochrane Library databases, for the years 2016-2021. Results. Studies over the past 10 years have shown an incidence of mildly reduced ejection (HFmrEF) of 6.7 % per 10.000 population. Patients with HFmrEF have characteristics that are more similar to HFrEF than HFpEF, in that they are more common in younger men and more likely to have ischemic heart disease (50-60%) and are less likely to have atrial fiblillation and non-cardiac comorbidities. However, outpatients with HFmrEF have lower mortality than those with HFrEF, more similar to those with HFpEF. The CHARM-72 study found the risk of death over 3 years is 15.8%. Conclusion. With the introduction in the guide of the European Society of Cardiology of HF with a mildly reduced fraction in studies, clinical-paraclinical features were identified, features of prognosis and treatment have been identified ,which contribute to a more efficient management of these patients.