Introducere. Urolitiaza continuă să ocupe unul din primele locuri în structura patologiilor urologice, având, la nivel global, o frecvenţă de 5-15% din populaţia ţărilor industrializate şi reprezentând una dintre cauzele cele mai frecvente de spitalizare. O importanţă deosebită constituie selectarea unei metode de tratament a urolitiazei cât mai radicale, eficiente şi inofensive. Rata şi spectrul complicaţiilor postoperatorii sunt un indicator important pentru determinarea succesului și calităţii rezultatelor chirurgicale. Prezentarea complicaţiilor postoperatorii după pielolitotomie şi nefrolitotomie percutană prin prisma clasificării Clavien-Dindo ar permite o mai bună evaluare şi stratificare a riscurilor aferente pentru diferite metode de tratament chirurgical al nefrolitiazei. Material și metode. Studiul retrospectiv, descriptiv, pe serie de cazuri (n=296), efectuat în Clinica de Urologie şi Nefrologie Chirurgicală a Spitalului Clinic Republican din Chişinău și în Clinica de Urologie a Spitalului Judeţean nr. 1 din orașul Timișoara (România). Înregistraţi şi comparaţi parametrii demografici, precum şi rata şi spectrul complicaţiilor postoperatorii între pielolitotomie şi nefrolitotomie percutană, inclusiv, prin prisma scorului Clavien-Dindo. Rezultate. În lotul PLT s-au depistat complicaţii ClavienDindo tip II – 205 (94,5%) şi Clavien-Dindo tip III – 12 (5,5%), complicaţii Clavien-Dindo tip I, IV şi V nu au fost determinate. În grupul de pacienţi trataţi prin PCNL, au fost următoarele tipuri de complicaţii: Clavien-Dindo I – 65 (82,3%), ClavienDindo II – 8 (10,1%), Clavien-Dindo III – 5 (6,3%), şi ClavienDindo V – 1 (1,3%), complicaţii tip IV nu s-au determinat. Concluzii. Pielolitotomia (PLT) și nefrolitotomia percutană (PCNL) sunt metode eficiente, cu un index de eficienţă comparabil în tratamentul litiazei renale. Prin prisma clasificării ClavienDindo a complicaţiilor chirurgicale, a fost demonstrată eficacitatea şi siguranţa sporită a metodei de nefrolitotomie percutană faţă de pielolitotomia clasică la pacienţii adulţi cu nefrolitiază.
Introduction. Urolithiasis still retains one of the leading places in the structure of urological pathologies, having an occurrence of 5-15% in the population of industrialized countries and represents one of the most common causes of hospitalization. Particular importance is stressed upon the choice of the most radical, effective and harmless method of treatment for urolithiasis. The rate and range of postoperative complications are important indices for determining the success and surgical quality of the outcomes. Presentation of postoperative complications after percutaneous nephrolithotomy and pielolithotomy, through the prism of Clavien-Dindo classification, would allow a better assessment and grading of related risks for different approaches of invasive treatment of nephrolithiasis. Material and methods. This retrospective, descriptive, the case-series study (n=296) was conducted in Clinic of Urology and Surgical Nephrology of the Republican Clinical Hospital in Chisinau and Clinic of Urology of the County Hospital no. 1 from Timisoara (Romania). There were recorded and compared the demographic parameters, as well as the rate and range of complications between percutaneous nephrolithotomy and pielolithotomy, inclusive in the light of the ClavienDindo classification. Results. In the PLT group, Clavien-Dindo complications type II 205 cases (94.5%) and type III – 12 cases (5.5%) were found; Clavien-Dindo complications type I, IV and V have not been determined. The following complications were registered in the group treated by PCNL: Clavien-Dindo type I – 65 (82.3%), Clavien-Dindo type II – 8 (10.1%), Clavien-Dindo type III – 5 (6.3%), and Clavien-Dindo type V – 1 (1.3%); type IV complications have not been determined. Conclusions. Pielolithotomy (PLT) and percutaneous nephro-lithotomy (PCNL) are effective methods, with a comparable efficacy index as in renal lithiasis treatment. In the light of Clavien-Dindo classification of surgical complications, the greater efficacy and safety of percutaneous nephrolithotomy method compared to classical pielolithotomy in adult patients with nephrolithiasis was proved.
