Influența modificărilor de urodinamică asupra tacticii ulterioare de tratament al vezicii urinare hiperactive la femei

Abstract

Introducere. Urodinamica (UDS) reprezintă investigația de elecție pentru simptomele tractului urinar inferior (LUTS). Majoritatea femeilor cu simptome de vezică urinară hiperactivă (OAB) manifestă LUTS, însă aceste date nu-s suficiente pentru a stabili diagnosticul de detrusor hiperactiv (DO) și eficacitatea tratamentului. Scopul lucrării. Aprecierea importanței variabilelor UDS în stabilirea tacticii ulterioare de tratament la paciente cu OAB. Materiale și metode. În studiul pilot prospectiv au fost incluse 66 femei cu OAB, investigate clinic și paraclinic în perioada anilor 2019-2022. A fost indicat tratament în baza constatărilor UDS, efectuată la 36 femei ce au acceptat investigația(lot1), iar 20 de femei, care n-au acceptat UDS, au primit tratament farmacologic bazat pe simptome(lot2). Evaluarea post-tratament a fost efectuată la 3luni, în baza calendarului micțional, chestionarelor simptomelor OAB. Rezultate. După confirmarea diagnosticului clinic OAB, datele UDS au fost obținute la 36 paciente, în 55,5% cazuri s-a confirmat prezența DO prin prezența contracțiilor fazice(3,9 ± 1,1),valorilor crescute a presiunii detrusorului (45,9 ± 23,9 cmH 2O) și hipocomplianței vezicii urinare (10,6 ± 11,5ml/cmH20), fiind predicatorii injectări efective cu toxina botulinică (33%). În 53,6%cazuri, UDS a condus la modificarea tacticii de tratament medicamentos oferit pacientelor din lotul1.Rata generală de ameliorare a simptomelor OAB în lotul 1 și 2 a fost de 67% și respectiv 35%.Concluzii.Studiul actual a identificat o serie de variabile UDS, având corelații semnificativ statistice cu datele clinice și un impact atât asupra severității simptomelor, cât și aprecierii unei tactici de tratament efectiv al OAB.

Background. Urodynamics (UDS) represent an investigation for lower urinary tract symptoms (LUTS). Most women with overactive bladder symptoms (OAB) shows LUTS, but these data are not sufficient to establish the diagnosis of detrusor overactivity (DO) and the effectiveness of treatment. Objective of the study. Assessing the importance of UDS variables in establishing subsequent treatment tactics in patients with OAB. Material and Methods. The prospective pilot study included 66 women with OAB, investigated clinical and paraclinical, during 2019-2022. Indicated treatment was based on findings of UDS, performed on 36 women who accepted the investigation (group1), and 20 women, who did not accept the UDS, received pharmacological treatment based on symptoms (group2). The outcomes of treatment were performed at 3 months, based on the micturition diary, the OAB symptom score questionnaires. Results. Based on clinical diagnosis of OAB, UDS underwent 36 patients, in 55.5% of cases the presence of OD was confirmed by the presence of phasic contractions (3.9 ± 1.1), increased values of detrusor pressure (45.9 ± 23.9 cmH 2O) and lower bladder compliance (10.6 ± 11.5ml/cmH20), that predicts an effective treatment with botulinum toxin injection (33%). In 53.6% of cases, UDS led to a change in the treatment tactics offered to patients in group 1. The overall rate of OAB symptoms improvement in group 1 and 2 was 67% and 35%, respectively. Conclusion. The current study identified a number of UDS variables, having statistically significant correlations with clinical data and an impact on the severity of symptoms and the assessment of an effective OAB treatment choice.