Introducere. Ocluzia intestinală congenitală este cea mai frecventă cauză de intervenție chirurgicală urgentă la nou-născut. Atreziile și stenozele intestinale au incidența de 80-95% . Apreciază o letalitate de la 16,5% la 64%. Diagnosticul anomaliilor asociate, tratamentul chirurgical și conduita postoperatorie rămân dificile. Scopul lucrării. De a ameliora diagnosticul precoce și rezultatele tratamentului chirurgical al nou-născuților cu ocluzii intestinale congenitale. Material și Metode. Datele anamnestice, clinice și paraclinice au fost prelevate din fișa medicală. Nou-născuții a fost investigați prin ecografie, endoscopie și radiografie a tractului digestiv cu contrast. S-au apreciat factorii de risc în dezvoltarea complicațiilor intranatale și postnatale. Rezultate. În perioada 2009 – 2017, în CNȘPCP ,,Natalia Gheorghiu,, au fost tratați 74 nou-născuți cu ocluzii intestinale congenitale, manifestate prin abdomen plat. Ocluzia congenitală pilorică – 5,4%, duodenală – 60,8%, jejunului – 10,8%, malrotația intestinului – 22,9%. În 39,3 % cazuri s-au născut cu greutatea sub 2000 gr, de diferit grad de prematuritate - 81,2% cazuri. În 30,2 % au fost asociate malformații congenitale cardiace, atrezie de esofag, atrezie anorectală, reno-urinare. Diferite patologii dobândite au fost în 30,5 %. În 31,3 % cazuri prezentă Trisomia 21. Diagnostic antenatal doar în 56% cazuri. Concluzii. Orice sindrom de vomă la nou-născut este indicație absolută pentru consultația chirurgului pediatru. Progresele în terapia intensivă neonatală, managementul anomaliilor asociate, îmbunătățirea continuă a tehnicilor operatorii și îngrijirilor postoperatorii au scăzut rata complicațiilor pe termen scurt și lung.
Introduction. Congenital intestinal obstruction is the most common cause of urgent surgery in the newborn. Intestinal atresia and stenosis have an incidence of 80-95%. Appreciate a lethality from 16.5% to 64%. Diagnosis of associated abnormalities, surgical treatment, and postoperative behavior remain difficult. Objective of the study. To improve the early diagnosis and the results of surgical treatment of newborns with congenital intestinal obstructions. Material and Methods. Anamnestic, clinical and paraclinical data were taken from the medical record. Newborns were examined by contrast-enhanced ultrasound, endoscopy, and radiography of the digestive tract. Risk factors in the development of intranatal and postnatal complications were assessed. Results. Between 2009 and 2017, in Natalia Gheorghiu DPSOA were treated 74 newborns with congenital intestinal occlusions, manifested by flat abdomen. Congenital pyloric occlusion - 5.4%, duodenal - 60.8%, jejunum - 10.8%, intestinal malrotation - 22.9%. In 39.3% of cases, births weighing less than 2000 grams, of varying degrees of prematurity - 81.2% of cases. Congenital heart defects, esophageal atresia, anorectal atresia, reno-urinar were associated in 30.2%. Various pathologies acquired were in 30.5%. Trisomy 21 is present in 31.3% of cases. Antenatal diagnosis only in 56% of cases. Conclusions. Any vomiting syndrome in the newborn is an absolute indication for consultation with a pediatric surgeon. Advances in neonatal intensive care, management of associated abnormalities, continuous improvement of surgical techniques and postoperative care have decreased the rate of complications in the short and long term.
