Conduite de diagnostic și tratament în incluzie de canin

Abstract

Introducere. Incluzia dentară este o anomalie de erupție în care dintele nu poate erupe din cauza influenței unor factori loco-regionali, generali și genetici. Caninul maxilar considerat unul dintre cei mai importanți dinți permanenți atât sub aspect estetic cât și funcțional este frecvent întâlnit în incluzie (2-3% din populație ) pot determina migrarea sau rizaliza dinților vecini, formarea de chisturi dentigere, scurtarea lungimii arcadei dentare, ceea ce impune intervenția tratamentului chirurgical-ortodontic. Scopul lucrării. Analiza metodelor de diagnostic și tipului de tratament implementat în cadrul incluziei dentare în dependență de momentul depistării anomaliei de erupție. Material și metode. Acest studiu a inclus 10 pacienți diagnosticați cu malocluzii asociate cu caninii impactați, cu vârsta cuprinsă între 9-21 ani. În scopul acestui studiu au fost utilizate următoarele metode de diagnostic: examen fotostatic, analiza biometrică a modelelor de studiu, examinări roentgen inclusiv ortopantomografie, teleradiografie de profil și scanare CT. Rezultate. În baza protocolului de tratament și metodelor paraclinice de rX-imagistică s-a identificat dintele inclus și poziția aces tuia în țesutul osos, a gradului de înclinare, a axei longitudinale, a formei coroanei și a rădăcinii dintelui. Tipul de tratament ortodontic depinde de vârsta pacientului la momentul adresării, astfel încât tratamentul interceptiv este utilizat în dentiția mixtă, iar în dentiția permanentă tratamentul curativ presupune utilizarea tehnicii adezive fixe, în asociere cu procedura chirurgicală de expunere a dintelui. Concluzii. Rezultatele studiului clinic, biometric și radiologic denotă eficacitatea tratamentului combinat ortodontic-chirurgical al caninului impactat prin utilizarea tehnicii adezive fixe și a procedurii chirurgicale de expunere a dintelui în dentiție permanentă.

Background. Dental impactation is a dental eruption abnormality in which the tooth cannot erupt due to the influence of loco-regional, general and genetic factors. The maxillary canine frequently occurring in impaction (2-3 % of the population) is considered one of the most important permanent tooth taking into consideration esthetics and function can cause migration or pathological root resorption of adjacent teeth, dentigerous cyst formation, shortening the length of the dental arch, which requires the intervention of surgical-orthodontic treatment. The purpose of this study. Analysis of diagnostic methods and the type of treatment implemented in dental inclusion depending on the time of detection of the eruption anomaly. Material and methods. The study included 10 patients diagnosed with malocclusions associated with impacted canines, aged between 9-21 years. For the purpose of this study, the following diagnostic methods were used: photostatic exam, biometric analysis of study models, roentgen examinations including orthopantomography, profile teleradiography and CT scan. Results. Based on the treatment protocol and paraclinical methods of x-ray imaging, the included tooth was identified and its position in the bone tissue, the degree of inclination, the longitudinal axis, the shape of the crown and the root of the tooth. The type of orthodontic treatment depends on age of the patient at the time of referral, so interceptive treatment is used in mixed dentition, and in permanent dentition, curative treatment involves the use of fixed adhesive technique, in association with surgical procedure of tooth exposure. Conclusions. The results of the clinical, biometric, and radiological study denote the effectiveness of the combined orthodontic-surgical treatment of impacted canine by using fixed adhesive technique and surgical procedure of tooth exposure in permanent dentition.