Aspecte în diagnosticul și tratamentul diastemei în funcție de dentiție

Abstract

Introducere. Diastema reprezintă o disarmonie dento-maxilară caracterizată prin existența unui spațiu interincisiv (1-6 mm). Se întâlnește preponderent la maxilarul superior, are un caracter tranzitoriu care se reglează pe parcursul perioadei de creștere, respectiv prevalența este mare la copii și scade odată cu vârsta. Acest fenomen este specific unei etape de dezvoltare, rezultat al neconcordanței între dimensiunea dinților- microdenție și dimensiunea arcadelor alveolare, cu dezvoltare normală, antrenând, în funcție de mărimea ei, tulburări de ordin fizionomic sau fonetic. Scopul lucrării. Optimizarea metodelor de tratament a diastemei în funcție de dentiție prin analiza detaliată a factorilor etiologici ce induc apariția anomaliei dento-maxilare. Material și Metode. Acest studiu a fost efectuat pe un lot de 10 pacienți (vârsta 6-28 ani) cu diagnosticul de anomalie dento-maxilară cu spațiere dentară, diastemă. În acest studiu au fost utilizate următoarele metode de diagnostic: examen fotostatic, analiza biometrică a modelelor, examenul radiologic (ortopantomografia și teleradiografia de profil). Rezultate. Studiul s-a bazat pe datele selectate din analiza a 10 pacienți cu anomalie dento- maxilară cu spațiere dentară, diastemă. Astfel anomalia dată este ușor diagnosticată prin defectul estetic prezent, iar alegerea metodei de tratament se efectuează în dependență de vârsta pacientului, etiologia anomaliei, starea de sănătate generală și orală, potențialul biologic al pacientului ortodontic. Concluzii. În urma analizei factorilor etiologici, dentiției prezente, formei clinice a anomaliei dento-maxilare au fost stabilite planurile de tratament interceptive sau curative propriu-zise prin intermediul tehnicii adezive fixe.

Background. Diastema is a dento-maxillary disharmony characterized by the existence of an interincisive space (1-6 mm). It is found mainly in the upper jaw, has a transient character that is regulated during the growing period, respectively the prevalence is high for children and decreases with age. This phenomenon is specific to a stage of development, the result of the discrepancy between the size of the teeth - microdentation and the size of the alveolar arches, with normal development, causing, depending on its size, physiognomic or phonetic disorders. Objective of the study. Optimization of diastemas treatment methods according to dentition by detailed analysis of etiological factors that induce the appearance of dento-maxillary anomaly. Material and Methods. This study was performed on a group of 10 patients (age 6-28 years) with the diagnosis of Dento-maxillary anomaly with dental spacing, diastema. The following diagnostic methods were used in this study: photostatic examination, biometric analysis of models, radiological examination (orthopantomography and profile teleradiography). Results. The study was based on data selected from the analysis of 10 patients with dento-maxillary anomaly with dental spacing, diastema. Thus, the given anomaly is easily diagnosed by the present aesthetic defect, and the choice of treatment method is made depending on the patient’s age, the etiology of the anomaly, the general and oral health, the biological potential of the orthodontic patient. Conclusion. Following the analysis of the etiological factors, the present dentition, the clinical form of the dento-maxillary anomaly, the actual interceptive or curative treatment plans were established by means of the fixed adhesive technique.