Abstract:
Compușii naturali pot exercita funcții profilactice sau terapeutice, eficiența cărora a fost
dovedită pe tot parcursul evoluției omenirii. În literatura de specialitate sunt descrise multiple
substanțe, oferite generos de către natură, precum flavonoizii, carotenoidele, vitaminele, acizii
fenolici (cafeic, ferulic, galic), care de unii singuri sau în combinație manifestă proprietăți
antioxidante, antitumorale etc. [1]
Taraxacum officinale (TO) este una din plantele, a cărei conținut și aplicări terapeutice
incită medicina modernă pentru investigații aprofundate în oncologie, imunologie, farmacologie,
geriatrie, industria alimentară [2].
TO se caracterizează printr-un conținut vast de compuși bioactivi. Această plantă a fost
remarcată pentru conținutul înalt de carotenoide, precum, luteina și violaxantina. Din grupul
cumarinelor TO conține esculetina și scopoletina, iar din flavonoizi, TO încorporează apigenin7-glucozida, luteolin-7-glucozida, izoramnetin 3-glucozida, luteolin-7-diglucozida, quercetin-7-
glucozida, quercetina, luteolina, rutina și crizoeriolul. Din cadrul compușilor fenolici au fost
descriși acizii cafeic, clorogenic, cicoric (acid dicafeoiltartaric), y-hidroxifenilacetic, 4-
cafeoilchinic, p-cumaric, ferulic, p-hidroxibenzoic, protocatehic, vanilic, seringic, phidroxifenilacetic (și derivatul său β-O-[4-O-(p-hidroxifenilacetil]-β-D-glucopiranozil]-βhidroxi-γ-butirolactona), umbeliferona, benzil-O-β-glucopiranozida, dihidroconiferina, seringina
și dihidroseringina [3].
Din polizaharide au fost remarcați glucanii, mananii și inulina. Conținutul înalt de lactone
sesquiterpene (LS) apartenente guanolidelor, precum taraxacina (acidul taraxinic sau
lactucopicrina), acidul taraxinic-D-glucopiranozid, acidul 11β,13-dihidrotaraxinic-Dglucopiranozid, acidul p-hidroxifenilacetic, β-sitosterol),11β,13-dihidrolactucin și cicorina
conferă totodată și gustul amărui al TO. Lista de LS devine mult mai variată dacă vom lua în
calcul și guanolidele (11Z, 13-dihidrolactucin, ixerina D), germacranolidele, precum, acidul
taraxinic D-glucopiranozid, esterul acidului taraxinic 1-glucozil, acid 11, 13-dihidrotaraxinic l'-
glucozidul și eudesmanolidele, cum ar fi 4α,11β, 13,15-tetrahidroridentin B și taraxacolid-O-Zglucopiranozida. Lista acestor compuși merită de a fi suplinită cu glicozide fenilpropanoice, cum
sunt dihidroconiferina, seringina și dihidroseringina, un glicozid cianogenic, prunasin, precum și
un γ-butirolactonă glicozid acilată, taraxacozida. Din grupul rășinilor TO conține taraxacerin
(sau taraxacerona). [...]
