Activitatea biochimică a extractelor din specia Taraxacum officinale G.H. Weber ex Wiggers: Teză de doctor în științe medicale: 315.01 – Biochimie medicală

Abstract

Compușii naturali pot exercita funcții profilactice sau terapeutice, eficiența cărora a fost dovedită pe tot parcursul evoluției omenirii. În literatura de specialitate sunt descrise multiple substanțe, oferite generos de către natură, precum flavonoizii, carotenoidele, vitaminele, acizii fenolici (cafeic, ferulic, galic), care de unii singuri sau în combinație manifestă proprietăți antioxidante, antitumorale etc. [1] Taraxacum officinale (TO) este una din plantele, a cărei conținut și aplicări terapeutice incită medicina modernă pentru investigații aprofundate în oncologie, imunologie, farmacologie, geriatrie, industria alimentară [2]. TO se caracterizează printr-un conținut vast de compuși bioactivi. Această plantă a fost remarcată pentru conținutul înalt de carotenoide, precum, luteina și violaxantina. Din grupul cumarinelor TO conține esculetina și scopoletina, iar din flavonoizi, TO încorporează apigenin7-glucozida, luteolin-7-glucozida, izoramnetin 3-glucozida, luteolin-7-diglucozida, quercetin-7- glucozida, quercetina, luteolina, rutina și crizoeriolul. Din cadrul compușilor fenolici au fost descriși acizii cafeic, clorogenic, cicoric (acid dicafeoiltartaric), y-hidroxifenilacetic, 4- cafeoilchinic, p-cumaric, ferulic, p-hidroxibenzoic, protocatehic, vanilic, seringic, phidroxifenilacetic (și derivatul său β-O-[4-O-(p-hidroxifenilacetil]-β-D-glucopiranozil]-βhidroxi-γ-butirolactona), umbeliferona, benzil-O-β-glucopiranozida, dihidroconiferina, seringina și dihidroseringina [3]. Din polizaharide au fost remarcați glucanii, mananii și inulina. Conținutul înalt de lactone sesquiterpene (LS) apartenente guanolidelor, precum taraxacina (acidul taraxinic sau lactucopicrina), acidul taraxinic-D-glucopiranozid, acidul 11β,13-dihidrotaraxinic-Dglucopiranozid, acidul p-hidroxifenilacetic, β-sitosterol),11β,13-dihidrolactucin și cicorina conferă totodată și gustul amărui al TO. Lista de LS devine mult mai variată dacă vom lua în calcul și guanolidele (11Z, 13-dihidrolactucin, ixerina D), germacranolidele, precum, acidul taraxinic D-glucopiranozid, esterul acidului taraxinic 1-glucozil, acid 11, 13-dihidrotaraxinic l'- glucozidul și eudesmanolidele, cum ar fi 4α,11β, 13,15-tetrahidroridentin B și taraxacolid-O-Zglucopiranozida. Lista acestor compuși merită de a fi suplinită cu glicozide fenilpropanoice, cum sunt dihidroconiferina, seringina și dihidroseringina, un glicozid cianogenic, prunasin, precum și un γ-butirolactonă glicozid acilată, taraxacozida. Din grupul rășinilor TO conține taraxacerin (sau taraxacerona). [...]