Particularitățile asigurării serviciului oncologic cu medici specialiști

Abstract

Scopul. Evaluarea asigurării serviciului oncologic cu personal medical specializat în scopul determinării accesului populației la servicii de asistență oncologică la nivel teritorial și național. Obiective. Analiza cadrului normativ național și a practicilor internaționale cu referire la formarea specialiștilor în oncologie și asigurarea accesului populației la servicii oncologice; evaluarea opiniei medicilor oncologi cu privire la organizarea și capacitățile serviciului oncologic la nivel republican și teritorial; aprecierea medicilor oncologi cu referire la procesul de formare profesională și perfecționare a cunoștințelor; elaborarea unor recomandări pentru dezvoltarea strategică și organizarea serviciului oncologic din RM în scopul creșterii accesului populației la asistența oncologică specializată, atât la nivel central, cât și teritorial. Materiale și metode. A fost realizat un studiu descriptiv selectiv transversal cu componentă calitativă și cantitativă. Componenta calitativă a studiului a urmărit metodologia teoriei empirice și s-a bazat pe tehnica interviului. Subiecții cercetării (n=11) – cadre medicale 19 administrative și profesoral - didactice în domeniul oncologiei – au fost intervievați cu privire le concepția pregătirii și asigurării serviciului oncologic cu personal medical specializat. Pentru realizarea componentei cantitative a studiului s-a utilizat un chestionar alcătuit în interesele prezentei cercetări. Au fost chestionați medici specialiști (n=416): medici de familie, oncologi, hematologi, chirurgi și interniști din Republica Moldova (RM). Metodele studiului: istorică, epidemiologică, sociologică, matematică, statistică, comparativă, grafică. Rezultatele obținute: Fiecare tip de maladie oncologică afectează diferit țesuturile și organele în care se dezvoltă, au o evoluție diferită, în dependență de forma histopatologică, gradul de diferențiere celulară și stadiul de boală și răspund individual la tratament. În acest context se impune instituirea unor specialități medicale cu profil îngust și eliminarea abordării „unică pentru toate”. Tratarea și îngrijirea pacientului oncologic trebuie efectuată printr-o abordare multidisciplinară și de către o echipă de profesioniști. Subspecialitățile oncologice existente la moment în RM sunt reminiscențe ale sistemului medical sovietic, iar pregătirea specialiștilor din domeniu și competențele obținute de către aceștia nu corespund normativelor internaționale de activitate. La moment, în RM activează 158 de medici oncologi, ceea ce constituie 0,5 medici la 10 mii locuitori, inclusiv chirurgi oncologi. Dintre aceștia, 87,34 % activează în cadrul IMSP Institutul Oncologic. În această ordine de idei, atestăm o inegalitate considerabilă a distribuției personalului medical specializat în domeniul oncologic. Analizând vârstele medicilor specialiști chestionați, menționăm că oncologii supuși chestionării au vârstele cuprinse între 34 și 75 de ani, vârsta medie constituind 60 de ani. Este îngrijorător faptul că jumătate dintre specialiștii oncologi chestionați au vârstele mai mari de 60 de ani, vârste apropiate pensionării sau chiar de pensionare, 50% dintre aceștia având vârstele între 52 și 69 de ani. Frecvența și spectrul serviciilor medicale prestate pacientului oncologic depind de specialist și tipul instituției în care activează. În ceea ce privește utilizarea Protocoalelor Clinice Naționale în activitatea medicilor specialiști și frecventarea cursurilor de perfecționare, se atestă o corelație inversă între stagiul de muncă și frecvența utilizării PCN sau a frecventării cursurilor de perfecționare. Concluzii. S-a determinat necesitatea racordării conceptuale și curriculare a sistemului de pregătire a medicilor specialiști din Republica Moldova cu cele existente în majoritatea țărilor Uniunii Europene. Reieșind din inegalitatea depistată în studiu a distribuției personalului medical specializat antrenat în prestarea îngrijirilor medicale pacienților oncologici, este necesar de asigurat instituțiile medicale din teritoriu cu medici oncologi și de lărgit competențele acestora în prestarea serviciilor medicale de calitate. În același timp, este recomandabilă motivarea suplimentară și antrenarea medicilor specialiști în perfecționări eficiente și utile care să permită implementarea ulterioară a cunoștințelor și a abilităților căpătate în instituțiile medicale din țară; dotarea instituțiilor medicale cu consumabilele și utilajul medical necesar întru asigurarea activității acestora în conformitate cu PCN și ghidurile de activitate clinică.