Evaluarea măsurilor de prevenire a riscului de cădere în instituțiile medicale spitalicești

Abstract

Scopul: Evaluarea la nivel instituțional a procedurilor și măsurilor de prevenire a vătămărilor prin cădere a pacienților spitalizați pentru elaborarea recomandărilor de îmbunătățire a siguranței pacienților prin prevenirea și reducerea riscului de cădere în instituțiile spitalicești. Obiectivele: Analiza practicilor internaționale și a cadrului normativ național cu privire la măsurile și procedurile de prevenire a riscului de cădere în contextul siguranței pacientului; evaluarea măsurilor și procedurilor instituționale pentru prevenirea riscului de cădere a pacienților spitalizați; determinarea opiniei personalului medical din spitale cu privire la practicile existente de prevenire a riscului de cădere a pacienților spitalizați; elaborarea recomandărilor practice pentru îmbunătățirea siguranței pacienților prin prevenirea și reducerea riscului de cădere în instituțiile spitalicești. Materiale și metode: Tipul studiului: mixt. Componenta cantitativă – studiu descriptiv transversal cu aplicarea Grilei de evaluare elaborată în interesul studiului. Lotul de cercetare: 67 de instituții medico-sanitare spitalicești: 15 republicane, 5 departamentale, 8 municipale, 5 private, 34 raionale. Componenta calitativă – interviuri în profunzime cu medici de profil chirurgical (6 interviuri). Metodele studiului: istorică, epidemiologică, sociologică, statistică, comparativă. Rezultate obținute: Pentru componenta cantitativă a studiului, rata de răspuns este de 75 %, ceea constituie 50 de spitale din cele 67 planificate. Corespunzător în 86 % din spitale care au remis răspunsurile la chestionar, siguranța pacientului este considerată o prioritate. În același timp, prevenirea riscului de cădere este prioritară doar în 67 % din cazuri. Șefii de subdiviziuni sunt implicați în activități aferente programelor de siguranță în 72 % din spitale, și doar în 56 % de instituții, personalul cunoaște obiectivele actuale de prevenire a riscului de cădere. Buget dedicat măsurilor de siguranță a pacientului este în 32 % din instituții și doar 29 % din spitale alocă bani pentru instruiri privind siguranța pacientului. Referitor la implementarea instrumentelor standard, studiul relevă că: Procedură de prevenire a riscului de cădere există în 39 % dintre spitale, în 77 % dintre instruiții lipsește scală de evaluare a riscul de cădere al pacientului spitalizat și doar 25 % din spitale utilizează Planul standard de îngrijire a pacientului cu risc de cădere. Măsuri de prevenire a căderilor există după cum urmează: butoane de alarmă – în 16 % dintre spitale; covorașe antiderapante în băi – 57 % din spitale, bare de suport în băi – 40% din spitale; paturile cu înălțimea ajustabilă – complet dotate 56 % dintre spitale, parțial 38 % dintre spitale (secțiile terapie intensivă, chirurgicale, traumatologice, geriatrice, și de reabilitare). Nu există o metodă de raportare a căderilor ca Eveniment Advers Asociat Asistenței Medicale (EAAAM), analiză a cazurilor de cădere. Datele studiului calitativ vin sa confirme cele expuse. Astfel, majoritatea participanților raportează că riscul de cădere nu este evaluat în instituțiile în care activează; că nu au participat la instruiri pentru siguranța pacientului și prevenirea riscului de cădere. În același timp, mulți percep căderile ca vină a pacientului. Concluzii: Căderea reprezintă EAAAM care necesită măsuri de prevenire, raportare, analiză și corectare. Datele studiului relevă că, deși siguranța pacientului este considerată o prioritate, în marea majoritate a instituțiilor spitalicești participante la studiu pacienții cu risc de cădere rămân în pericol, dat fiind lipsa de proceduri/măsuri standard de prevenire a riscului de cădere în 2/3 dintre instituții. Remedierea situației curente e posibilă prin elaborarea, aplicarea și monitorizarea standardelor pentru siguranța pacientului la nivel de țară (de către structura de management a calității serviciilor de sănătate) și, consecutiv, la nivel de instituție medicală prin sporirea conștientizării faptului că siguranța pacientului este responsabilitatea întregului personal.