Introducere. Datorită complexității morfologice a membrului superior (MS), orice afecțiune cu implicarea nervilor
la acest nivel poate determina perturbări funcționale majore. Cunoașterea variabilității nervului median (NM) prezintă interes pentru efectuarea intervențiilor chirurgicale la
nivel de MS. Scopul lucrării. Identificarea variantelor anatomice (VA) ale NM cu determinarea particularităților lor
morfologice, topografice și de conexiune. Material și metode. Studiu retrospectiv, descriptiv. S-a studiat NM pe 30
MS, colectate de la cadavre formolizate, selectate din fondul
Catedrei de anatomie și anatomie clinică a USMF „Nicolae
Testemițanu”. Prin disecție anatomică s-a urmărit originea,
topografia, conexiunile și raportul NM față de artera axilară
(AA). Rezultate. Nervul median în 86,7% din cazuri s-a stabilit în limitele sale clasice atât din punct de vedere a formării, cât și a conexiunilor ce le poate avea cu nervii ce-i vin în
adiacență, iar în 13,3% – s-au constatat VA. Variante de formare ale NM s-au stabilit pe 3 MS: într-un caz NM s-a format
din 3 rădăcini provenite din cele trei fascicule ale plexului
brahial (PB), în alt caz – NM s-a format din două rădăcini,
care au început din fasciculul lateral al PB, iar în al treilea
caz s-a identificat origine joasă a acestuia, formându-se din
rădăcinile sale clasice, în 1/3 proximală a brațului, cu 3 cm
mai jos de marginea inferioară a tendonului mușchiului dorsal mare. Conexiune dintre NM și nervul musculocutanat s-a
constatat într-un singur caz. Originea MN în regiunea axilei,
la nivelul unirii rădăcinilor sale, a avut raport diferit față
de AA: antero-lateral de ea s-a format în 24 cazuri (80%);
medial de ea – în 5 cazuri (16,7%) și într-un caz, când s-a
identificat origine joasă (3,3%) – anterior de artera brahială. Concluzii. Variantele de formare și de conexiune ale NM
au rol aplicativ important atât pentru chirurgi, cât și pentru
imagiști.
Background. Due to the upper limb (UL) complex morphology, any disorder involving the nerves at that level may
result in significant functional disturbances. Knowledge
of the median nerve (MN) variability is of high interest in
conducting surgical interventions at the UL level. Objective of the study. Identification of the MN anatomical variations (AV) by identifying the distinctive characteristics of
their morphological, topographic, and connecting features.
Material and methods. It is a retrospective and descriptive study. The MN was studied on 30 formalized upper limbs, selected from the Department of anatomy and clinical
anatomy of Nicolae Testemițanu University. By anatomical
dissection the origin, topography, connections, and position
of the MN towards the axillary artery (AA) were observed.
Results. The median nerve was established within classical
limits in 86.7% of cases both in terms of formation and connection with adjacent nerves, and AV were noted in 13.3%.
The variants of the MN formation were established on 3 UL:
in one case the MN was formed by three roots derived from
each of those three fascicles of the brachial plexus (BP), in
another case the MN was formed by two roots, both derived
from the lateral fascicles of the BP, and in the third case, a
low origin from the classical roots, in the proximal 1/3 of
the arm, 3 cm below the inferior edge of the latissimus dorsi
muscle tendon was identified. The connections between MN
and musculocutaneous nerve were found in a single case.
The origin of the MN, in the axillary cavity, at the level of
its roots connection, had different position towards the AA:
the anterolateral origin was found in 24 cases (80%); the
medial one – in 5 cases (16.7%), and in a single case (3.3%)
a low origin, anterior to the brachial artery was identified.
Conclusions. Variations of the MN formation and connections have a significant role for both surgeons and imaging
examiners.
