Introducere. Identitatea individuală este o problemă globală atât pentru medicina legală cât și pentru criminalistică în general. Mandibula este un os dimorf care poate pune
în evidență vârsta unei persoane. Este utilizată în științele
criminalistice și servește ca sursă de ADN pentru identificarea rămășițelor umane. Scopul lucrării. Studierea eficacității osului mandibular în procesul efectuării expertizelor
medico-legale. Material și metode. Review-ul rezultatelor
studiilor despre aplicabilitatea osului mandibular în aprecierea vârstei persoanelor vii, publicate în PubMed, Elsevier.
Rezultate. Lungimea mandibulei (Co-Gn) a arătat cea mai
mare asociere cu vârsta (71,3%), urmată de lungimea ramusului (61,5%). Unghiul gonial pe parcursul vieții se modifică, la naștere este obtuz, scade la maturitate și crește la
bătrânețe. Creșterea unghiului gonial a fost observat odată cu vârsta, fiind mai mare la femei. Astfel unghiul gonial,
antegonial, adâncimea antegonială sunt influențate de gen.
Măsurarea lungimii ramurii mandibulei oferă o precizie de
69% în estimarea sexului. Înălțimea ramului coronoid este
un indicator pentru estimarea vârstei. În morfologia mandibulară interferează alți factori ca: deformările scheletice
și modelul facial. Concluzii. Subiectul estimării vârstei persoanelor vii prin osul mandibular provoacă controverse în
rândurile specialiștilor antropologi și medici criminaliști
fiindcă nu există o poziție clară asupra metodelor potrivite
și eficiente în cadrul efectuării expertizelor medico-legale în
estimarea vârstei persoanelor vii.
Background. Individual identity is a global problem both
for legal medicine and for forensics in general. The mandible is a dimorphic bone that can highlight a person’s age.
It is used in forensic science and serves as a source of DNA
for the identification of human remains. Objective of the
study. Studying the effectiveness of the mandibular bone in
the process of performing medico-legal expertise. Material and methods. The review of the results of the studies
on the applicability of the mandibular bone in assessing
the age of living people, published in PubMed, Elsevier. Results. Mandible length (Co-Gn) showed the highest association with age (71.3%), followed by ramus length (61.5%).
The gonial angle changes during life, it is obtuse at birth,
decreases at maturity, and increases at old age. The increase in the gonial angle was observed with age, being greater
in women. Thus, the gonial, ante gonial angle, and ante gonial depth are influenced by gender. Measuring the length
of the ramus of the mandible gives an accuracy of 69% in
sex estimation. The height of the coronoid ramus is an indicator for estimating age. In the mandibular morphology,
other factors interfere, such as skeletal deformations and
facial models. Conclusions. The subject of estimating the
age of living people through the mandibular bone causes
controversy among anthropologists and forensic doctors
because there is no clear position on the appropriate and
effective methods for performing medico-legal expertise in
estimating the age of living people.
