Introducere. Guta, una din cele mai vechi forme de artrită cunoscută din 2640 înainte de Hristos, descrisă de
Hipocrate ca „boala de netrecut”, a cunoscut în ultimii 30
de ani o creștere cu 100% a prevalenței cu circa 41,2 milioane de adulți la nivel global, ce este de 2 ori mai mare decât
numărul persoanelor care trăiesc cu poliartrită reumatoidă.
Scopul lucrării. Elucidarea grupelor și preparatelor antigutoase noi. Material și metode. S-au selectat și analizat
articole din Pubmed în perioada 2017-2023 referitor la
abordările terapiei antigutoase. Rezultate. În accesele de
gută s-au studiat preparatele antiinflamatoare: inhibitorii IL-1 (anakinra, canakinumab etc.); inhibitorii caspazei
(pralnacasan, emricasan); inhibitorii selectivi ai inflamazomului (dapansurtil). Pentru profilaxia și tratamentul
gutei s-au elaborat: uricostatice (inhibitorii xantinoxidazei-febuxostat, topiroxostat; inhibitorii purin nucleozid fosforilazei-ulodesina); uricolitice (uricaza recombinată-pegloticaza); uricosurice (inhibitorii neselectivi (arhalofenat)
și selectivi (lesinurad, dotinurad, tranilast, levotofisopam)
ai transportorului acidului uric; inhibitorii cotransportului sodiu-glucoză de tip 2–canagliflozina); medicamente
cu mecanisme duale (arhalofenat, merbaron); preparate
ce cresc excreția gastrointestinală (pioglitazona, omeprazol, astemizol, decitabina); din diverse grupe (fenofibrat,
losartan, amlodipina, atorvastatina); prebiotice și probiotice; fitopreparate. Concluzii. Tratamentul antiinflamator
în accesele de gută vizează inhibarea sintezei mediatorilor
inflamației (prostaglandinelor, leucotrienelor) sau blocarea
receptorilor citochinelor proinflamatorii, iar pentru profilaxia și tratamentul gutei se optează pentru inhibarea sintezei, intensificarea lizei sau accelerarea excreției uraților,
precum și modificarea microbiotei.
Background. Gout, one of the oldest known forms of arthritis dating back to 2640 BC, was described by Hippocrates
as the „insurmountable disease.” Over the past 30 years,
its prevalence has increased by 100%, with 41.2 million
adults worldwide affected, which is twice the number of
people living with rheumatoid arthritis. Objective of the
study. Elucidation of the new groups and drugs used in the
treatment of gout. Material and methods. PubMed articles from 2017-2023 focusing on approaches to anti-gout
therapy were selected and analyzed. Results. Anti-inflammatory preparations were studied in gout attacks: IL-1 inhibitors (anakinra, canakinumab etc.); caspase inhibitors
(pralnacasan, emricasan); selective inflammasome inhibitors (dapansurtil). For the prophylaxis and treatment of
gout, the following were developed: uricostatics (xanthine
oxidase inhibitors - febuxostat, topiroxostat; purine nucleoside phosphorylase inhibitors - ulodesin); uricolytics (recombinant uricase - pegloticase); uricosuric (non-selective
(arhalofenate) and selective (lesinurad, dotinurad, tranilast,
levotofisopam) inhibitors of the uric acid transporter; sodium glucose 2 cotransport inhibitors – canagliflozin); drugs
with dual mechanisms (arhalofenate, merbaron); preparations that increase gastrointestinal excretion (pioglitazone,
omeprazole, astemizole, decitabine); various groups (fenofibrate, losartan, amlodipine, atorvastatin); prebiotics and
probiotics; phytopreparations. Conclusion. The treatment
of gout attacks focuses on anti-inflammatory strategies
aimed at inhibiting the synthesis of inflammatory mediators (prostaglandins, leukotrienes) or blocking the receptors of pro-inflammatory cytokines. For the prophylaxis and
treatment of gout, the approach involves inhibition of urate
synthesis, enhancement of urate lysis or acceleration of
urate excretion, as well as modification of the microbiome.
