Introducere. Glaucomul, ca afecțiune neurodegenerativă,
concomitent cu reducerea presiunii intraoculare necesită
modalități suplimentare de tratament, inclusiv neuroprotecția. Componentele sistemului renină—angiotensină au
fost determinate în structurile oculare implicate în patogeneza glaucomului (corpul ciliar, retina neurală, nervul optic). Scopul lucrării. Elucidarea unor mecanisme responsabile de eficacitatea blocanților receptorilor angiotensinici în
tratamentul glaucomului. Material și metode. S-au selectat
și analizat lucrările științifice din baza de date PubMed din
ultimii 5-10 ani ce analizau efectele blocanților receptorilor
angiotensinici în tratamentul glaucomului. Rezultate. La
pacienții cu glaucom, s-au constatat nivele crescute ale factorului de creștere transformator β (TGFβ), cu rol important
în creșterea presiunii intraoculare (PIO) și leziuni ale nervului optic prin modificarea compoziției matricei extracelulare a rețelei trabeculare și a laminei cribrosa. Telmisartanul, în comparație cu irbesartanul și losartanul, a redus
semnificativ presiunea intraoculară (PIO) și semnalizarea
TGFβ în celulele ganglionare ale retinei (CGR). Suprimarea
semnalizării TGFβ a sugerat, că blocanții receptorilor angiotensinici (BRA) interacționează direct cu receptorii angiotensinici ai CGR datorită traversării barierei sânge-retină
și sânge-umoarea apoasă, ce determină un efect neuroprotector. Concluzii. Blocanții receptorilor angiotensinici au
micșorat PIO, au redus semnalizarea TGFβ și au manifestat
efect neuroprotector, verigi importante în patogenia glaucomului. Selectarea adecvată a BRA va depinde de proprietățile farmacocinetice pentru a asigura concentrații eficiente în mediile oculare la folosirea internă.
Background. Glaucoma, as a neurodegenerative condition,
requires additional treatment modalities, including neuroprotection, alongside with the reduction of intraocular
pressure. The components of the renin-angiotensin system
were determined in the ocular structures involved in the
pathogenesis of glaucoma (ciliary body, neural retina, optic
nerve). Objective of the study. Elucidation of some mechanisms responsible for the effectiveness of angiotensin
receptor blockers in the treatment of glaucoma. Material
and methods. Scientific studies from the PubMed database
published within the last 5-10 years, analyzing the effects of
angiotensin receptor blockers in glaucoma treatment, were
selected and analyzed. Results. Elevated levels of transforming growth factor β (TGFβ) have been observed in patients with glaucoma, playing a significant role in increasing
intraocular pressure (IOP) and causing optic nerve damage
through alterations in the extracellular matrix of the trabecular meshwork and lamina cribrosa. Telmisartan, compared
to irbesartan and losartan, significantly reduced IOP and
retinal ganglion cell (RGC) TGFβ signaling. Suppression of
TGFβ signaling suggested that angiotensin receptor blockers (ARBs) directly interact with the angiotensin receptors
of the CGR by crossing the blood-retinal and blood-aqueous
barrier, resulting in a neuroprotective effect. Conclusion.
Angiotensin receptor blockers decrease IOP, reduce TGFβ
signaling and exhibit a neuroprotective effect, which are
important factors in the pathogenesis of glaucoma. The appropriate selection of ARBs will depend on the pharmacokinetic properties to ensure effective concentrations in the
ocular media when used internally.
