Introducere. Sindromul Marfan reprezintă o tulburare
multisistemică a țesutului conjunctiv, cauzată de mutații în
gena FBN1 cu transmitere autozomal dominantă și risc de
recurență în familie de 50%. Anevrismele aortei toracice cu
dilatări patologice ale peretelui aortei și subțierea acestuia
se pot asocia cu ruptura, și disecția de aortă, fiind cea mai
amenințătoare complicație la pacienții cu sindromul Marfan. Scopul lucrării. Identificarea, analiza și sistematizarea datelor actuale, privind interdependența dintre expresia patologică a genei FBN1 (fibrilinei-1) și dezvoltarea
anevrismelor aortei toracice. Material și metode. Au fost
selectate și studiate articolele din bazele de date electronice
ScienceDirect, MedScape, Medline și PubMed. Rezultate.
Sindromul Marfan se caracterizează prin perturbarea integrității fibrelor elastice, predispune la formarea anevrismelor preponderent în aorta ascendentă. Studiile embriologice au demonstrat că aorta ascendentă, primul segment
al aortei toracice, derivă din creasta neurală, pe când ramurile distale, din mezoderm și, astfel, se explică conținutul mai mare de fibre elastice în această porțiune. Au fost
identificate multiple dereglări de expresie a genei FBN1, ce
determină trei variante finale posibile: fibrilina-1 defectă,
deficit de proteină în matricea extracelulară sau dereglări
de transport ale fibrilinei-1 în afara celulei. Mutațiile duc
la o scădere dramatică a cantității de fibrilină-1 necesară
pentru formarea microfibrilelor, ce determină activarea excesivă a factorilor de creștere TGF-β și pierderea elasticității
peretelui aortei ascendente. Concluzii. Mutațiile în gena
FBN1 la persoanele cu sindrom Marfan joacă un rol crucial
în dezvoltarea precoce la acești pacienți a anevrismelor aortei toracice, datorită interdependenței între expresia acestei
gene în fibrele elastice și dereglările de structură a peretelui
aortei ascendente.
Background. Marfan syndrome is a multi-system connective tissue disorder caused by mutations in the FBN1 gene
with autosomal dominant inheritance and a 50% risk of
familial recurrence. Thoracic aortic aneurysms with pathological dilatations of the aortic wall and its thinning can be
associated with vessel rupture and aortic dissection, being the most life-threatening complication in patients with
Marfan syndrome. Objective of the study. Identification,
analysis and systematization of current data regarding the
interdependence between the pathological expression of
the FBN1 (fibrillin-1) gene and the development of thoracic aortic aneurysms. Material and methods. Articles from
the electronic databases ScienceDirect, MedScape, Medline
and PubMed were selected and studied. Results. Marfan
syndrome is characterised by the integrity loss of the elastic fibers, which is a susceptible factor to the formation of
aneurysms mainly in the ascending aorta. Embryological
studies have shown that the ascending aorta derives from
the neural crest, while the distal branches, from the mesoderm, and thus explaining the higher content of elastic
fibers in this portion. There have been identified multiple
pathological FBN1 gene expressions, thereby determining
three possible final variants: defective fibrillin-1, protein
deficiency in the extracellular matrix, or dysregulation of
fibrillin-1 transport outside the cell. The mutations lead to
a dramatic decrease in the amount of fibrillin-1 required for
microfibril formation, which causes excessive activation of
TGF-β growth factors and loss of elasticity of the ascending
aorta wall. Conclusion. Mutations in the FBN1 gene in people with Marfan syndrome play a crucial role in the development of thoracic aortic aneurysms in these patients, due to
the interdependence between the expression of this gene in
elastic fibers and structural abnormalities of the ascending
aorta wall.
