Introducere. Incidența hipoacuziei neurosenzoriale ereditare (HNE) este estimată la 1 la 500 de copii la naștere pentru HNE permanentă bilaterală. Până la 70% din cazurile de
HHL sunt non-sindromice, cu cel puțin 115 de gene non-sindromice identificate și peste 1000 de mutații diferite. Scopul lucrării. Înțelegerea mecanismelor molecular-genetice
care stau la baza HNE și prezentarea metodelor utilizate în
terapia genică a HNE. Material și metode. S-a efectuat o
căutare avansată în bazele de date PubMed, Medline, Frontiers, GeneCards și ScienceDirect, luând în considerare articolele relevante, publicate în ultimii 5 ani. Termenii de căutare în limba engleză utilizați au fost: „hereditary hearing
loss”, „gene therapy”, „CRISP-Cas system”. Rezultate. HNE
non-sindromică este cauzată de mutații diverse la nivel de
celule auditive (CA) interne și externe, celule de suport și
stria vascularis. Pentru terapia genică au prezentat interes
mutațiile CA, având o pondere de mai mult de 50% din mutații, care pot fi missense, intronice, variații ale numărului
de copii. Substituția, suprimarea și editarea genică sunt
explorate ca abordări pentru terapia genică în cazul hipoacuziei ereditare. Vectorii lentivirali (LV) și virusul adeno-asociat (AAV) sunt sisteme potențiale de livrare datorită
transferului eficient al informației genetice în cohlee. Vectorii LV oferă o integrare stabilă și o capacitate de codificare
ridicată, în timp ce vectorii AAV au un profil de siguranță
bun și o expresie pe termen lung. Tehnologiile de editare a
genomului, în special CRISPR-Cas9, permite utilizarea nucleazelor cu degete de zinc (ZFN), nucleazelor efectoare de
tip activator de transcripție (TALEN) și editarea direcționată a ADN-ului. Concluzii. Utilizarea vectorilor virali și tehnologiilor de editare genică promit rezultate promițătoare
în tratamentul HNE, cu posibilitatea restaurării epiteliului
senzorial auditiv.
Background. The incidence of hereditary hearing loss
(HHL) is estimated to be 1 per 500 infants at birth for bilateral permanent HHL. Up to 70% of HHL cases are non-syndromic with at least 115 non-syndromic genes and more
than 1000 different mutations. Objective of the study.
Understanding the molecular-genetic mechanisms underlying HHL and presenting the methods used in gene therapy
for HHL. Material and methods. An advanced search was
performed in the PubMed, Medline, Frontiers, GeneCards
and ScienceDirect databases, taking into account relevant
articles, published in the last 5 years. The search English
terms used were „hereditary hearing loss”, „gene therapy”,
„CRISP-Cas system”. Results. Non-syndromic HHL is caused
by various mutations in inner and outer hair cells (HC), supporting cells, and stria vascularis. For gene therapy, HC mutations have been of interest, accounting for more than 50%
of mutations, which can be missense, intronic, copy number variations. Gene substitution, deletion, and correction
are explored as approaches for gene therapy in hereditary
hearing loss. Lentiviral vectors (LV) and adeno-associated
virus (AAV) are potential delivery systems due to efficient
transfer of genetic information into cochlea. LV vectors offer
stable integration and high coding capacity, while AAV vectors have a good safety profile and long-term transgene expression. Preclinical studies have shown promising results
for both vectors in terms of safety and efficacy. Genome editing technologies, in particular CRISPR-Cas9, allow the use
of zinc finger nucleases (ZFNs), transcription activator-like
effector nucleases (TALENs) and targeted DNA editing with
the potential to correct different genetic variants. Conclusions. The use of viral vectors and gene editing technologies
promise promising results in the treatment of HHL, with the
possibility of restoration of the auditory sensory epithelium.
