Introducere. Fibrilația atrială (FA) este o aritmie cardiacă, legată de complicații severe, ca accident vascular cerebral, evenimente cardiovasculare și mortalitate. Deși FA
este cauzată de o varietate de factori, există tot mai multe
dovezi că predispoziția genetică are un rol semnificativ în
debutul acesteia. Înțelegerea rolului ereditar ale FA poate
oferi informație importantă în patogeneza și debutul. Scopul lucrării. De a determina dacă există o predispoziție genetică la fibrilația atrială. Material si metode. PubMed,
Google Scholar, Oxford Academic și Medline au fost folosite
pentru a analiza sursele bibliografice ale cercetării, care au
fost publicate între anii 2013 și 2023. Rezultate. Variante
ale genelor legate de AF și polimorfismele care sunt implicate în canalele ionice cardiace, proteinele structurale și
căile de semnalizare se numără printre variantele genetice
care s-au dovedit a fi legate semnificativ de AF. Variantele și
mutațiile care au condus cel mai frecvent la predispoziția
genetică la FA sunt observate în KCNA5, KCNQ1 și 6q14–16.
Dezvoltarea și progresia FA sunt influențate semnificativ de
predispoziția genetică, așa cum au demonstrat o varietate
de studii. Au fost identificate variante genetice specifice
asociate cu FA, iar interacțiunile lor cu factorii de mediu au
prezentat potențialele ținte pentru strategii individualizate
de diagnosticul, prevenire și tratament precoce. Rezultatele
pacientului și calitatea vieții se pot îmbunătăți ca urmare
a stratificării riscului și a gestionării FA prin investigarea
suplimentară molecular-genetică. Concluzii. Formele genetice ale fibrilației atriale sunt împărțite în monogenice și
poligenice. Monogenice sunt mai probabil să apară fără dependență de mediu, dar poligenice creează o predispoziție
în persoană la fibrilație atrială, manifestările sale fiind dependent de mediu.
Background. A common cardiac arrhythmia, atrial fibrillation (AF) is related to an expanded gamble of stroke, cardiovascular events, and mortality. Although AF is caused by
a variety of factors, it is evidently that genetic predisposition plays a significant role in its onset. Understanding the
hereditary aspect of AF can offer important information
about its pathogenesis and onset. Objective of the study.
The purpose of this study is to determine whether there is
a genetic predisposition to atrial fibrillation. Material and
methods. PubMed, Google Scholar, Oxford Academic, and
Medline were used to analyze the research’s bibliographic sources, which were published between the years 2013
and 2023. Results. Variants in genes linked to AF and single nucleotide polymorphisms that are involved in cardiac
ion channels, structural proteins, and signaling pathways
are among the genetic variants found to be significantly
linked to AF. The variants and mutations, which lead most
commonly to a genetic predisposition to AF, are observed in
KCNA5, KCNQ1and 6q14–16. AF development and progression are significantly influenced by genetic predisposition,
as demonstrated by a variety of studies. Specific genetic
variants associated with AF have been identified, and their
interactions with environmental factors have shed light on
potential targets for individualized strategies for early detection, prevention, and treatment. Patient outcomes and
quality of life may improve as a result of improved risk stratification and management of AF through additional molecular-genetic investigations. Conclusion. Genetic forms of
atrial fibrillation are divided into monogenic and polygenic.
Monogenic are more likely to appear without dependence
on the environment, but polygenic create a predisposition
in the person to atrial fibrillation and its manifestations
depend on the environment.
