Introducere. Ictusul criptogen (IC) constituie aproximativ
de la 30% la 40% din accidentele vasculare cerebrale ischemice.
Pentru selectarea opțiunii terapeutice potrivite și prevenirea
recurențelor, este necesară determinarea factorului
etiologic inculpat în geneza IC. Scopul lucrării. Evaluarea
strategiilor de diagnostic, tratament și profilaxie a recidivelor
IC în lumina eterogenității mecanismelor posibile implicate
în patogeneză. Material și metode. A fost efectuat un
review narativ non-sistematic al literaturii care a inclus studii
statistice retrospective, studii comparative și o serie de
cazuri clinice pe IC. Metodele diagnostice utilizate în studii:
tomografie computerizată simplă și în regim angiografic,
rezonanța magnetică nucleară, ultrasonografia carotidiană
duplex, ecocardiografie transtoracică și transesofagiană,
Holter 24 ore. Rezultate. Cele mai comune patologii responsabile
de IC descoperite la investigațiile țintite au fost de
origine cardiacă: fibrilație atrială paroxistică, foramen oval
persistent, cardiopatie atrială stângă; aterosclerotică, statutul
de hiper-coagulabilitate și malignitatea. Deși factorii
de risc cum ar fi: hipertensiunea arterială, diabetul zaharat,
hiperlipidemia și fumatul se asociază statistic cu stările patologice
ce ar cauza un IC, prevalența directă a acestora în
IC nu diferită statistic de prevalența lor în alte subtipuri de
ictus. Terapia profilaxiei recurenței IC se bazează pe 2 subgrupe
de preparate: anticoagulante și antiagregante – care
prezintă eficacitate variabilă în funcție de cauza ce stă la
baza dezvoltării IC. Concluzii. Pacienții cu IC reprezintă un
grup eterogen ce necesită un abord terapeutic bazat pe un
potențial mecanism patogenetic. Evaluarea aprofundată a
strategiei de diagnostic, de rând cu managementul factorilor
de risc, vor permite obținerea unor rezultate terapeutice
net superioare.
Background. Cryptogenic stroke (CS) accounts for approximately
30% to 40% of ischemic strokes. In order to select
the most suitable therapeutic option and to prevent
recurrences, it is necessary to determine the etiological
factor indicated in the genesis of CS. Objective of the study.
Evaluation of strategies for diagnosis, treatment, and
prevention of CS recurrences in the light of heterogeneity
of possible mechanisms involved in pathogenesis. Material
and methods. A non-systematic narrative literature review
was performed that included retrospective statistical studies,
comparative studies and clinical case series on CS. Diagnostic
methods used in the studies: simple and angiographic
computed tomography, nuclear magnetic resonance,
duplex carotid ultrasonography, transthoracic and transesophageal
echocardiography, 24-hour Holter. Results. The
most common pathologies responsible for CS discovered
in targeted investigations were of cardiac origin: paroxysmal
atrial fibrillation, patent foramen ovale, left atrial cardiopathy;
atherosclerotic origin, hypercoagulable status,
and malignancy. Although risk factors such as: hypertension,
diabetes, hyperlipidemia and smoking are statistically
associated with pathological conditions that would cause
CS, their direct prevalence in CS is not statistically different
from their prevalence in other stroke subtypes. The therapy
for the prevention of CS recurrence is based on 2 subgroups
of drugs: anticoagulants and antiplatelets - which show variable
effectiveness depending on the underlying cause of
CS development. Conclusion. Patients with CS represent a
heterogeneous group that requires a therapeutic approach
based on a potential pathogenetic mechanism. The in-depth
evaluation of the diagnostic strategy, together with the
management of risk factors, will allow obtaining better therapeutic
outcomes.
