Scopul lucrării. Fistula traheoesofagiană (FTE) este o complicație rară, dar care poate pune în pericol viața, în special în cazul în
care se asociază cu pneumonie severă, edem pulmonar și sindrom de detresă respiratorie acută (SDRA). Prezentăm un raport de
caz al unui pacient de sex masculin în vârstă de 62 de ani care a dezvoltat FTE ca urmare a ventilației mecanice prelungite și a unei
terapii de susținere agresive.
Materiale și metode. Au fost analizate dosarele medicale ale pacientului, imagistica radiografică și detaliile intervenției chirurgicale.
Abordarea de management a constat în măsuri conservatoare împreună cu traheostomia percutanată și gastrostomia.
Rezultate. Pacientul a prezentat pneumonie severă, edem pulmonar și SDRA, necesitând ventilație mecanică. În ciuda îmbunătățirii
inițiale, pacientul a dezvoltat o detresă respiratorie persistentă și a prezentat semne de FTE la studiile imagistice. O echipă
multidisciplinară a fost implicată în management, care a inclus punerea în aplicare a unor măsuri conservatoare, cum ar fi un suport
respirator și nutrițional strict. A fost efectuată o traheostomie percutana pentru a facilita suportul ventilator pe termen lung și a fost
introdus un tub de gastrostomie pentru a asigura o nutriție enterală adecvată. Au fost efectuate o urmărire regulată și o monitorizare
atentă a stării clinice a pacientului.
Concluzii. Acest raport de caz evidențiază gestionarea cu succes a FTE la un pacient cu pneumonie severă, edem pulmonar și
SDRA. Utilizarea măsurilor conservatoare, împreună cu punerea în aplicare a traheostomiei percutanate și a gastrostomiei, s-au
dovedit eficiente în stabilizarea stării pacientului și în promovarea recuperării. Identificarea timpurie și o abordare multidisciplinară sunt
esențiale în gestionarea FTE asociate cu complicații respiratorii, permițând rezultate optime pentru pacient.
Aim of study. Tracheo-esophageal fistula (TEF) is a rare but potentially life-threatening complication that is especially associated with
severe pneumonia, lung edema, and acute respiratory distress syndrome (ARDS). We present a case report of a 62-year-old male
patient who developed TEF as a result of prolonged mechanical ventilation and aggressive supportive therapy.
Materials and methods. The patient's medical records, radiographic imaging, and surgical intervention details were reviewed. The
management approach consisted of conservative measures along with percutaneous tracheostomy and gastrostomy.
Results. The patient presented with severe pneumonia, lung edema, and ARDS, necessitating mechanical ventilation. Despite the initial
improvement, the patient developed persistent respiratory distress and exhibited signs of TEF on imaging studies. A multidisciplinary
team was involved in the management, which included implementing conservative measures, such as strict respiratory and nutritional
support. Percutaneous tracheostomy was performed to facilitate long-term ventilatory support, and a gastrostomy tube was inserted
to ensure adequate enteral nutrition. Regular follow-up and close monitoring of the patient's clinical condition were carried out.
Conclusions. This case report highlights the successful management of TEF in a patient with severe pneumonia, lung edema, and
ARDS. The utilization of conservative measures, along with the implementation of percutaneous tracheostomy and gastrostomy,
proved effective in stabilizing the patient's condition and promoting recovery. Early identification and a multidisciplinary approach are
crucial in managing TEF associated with respiratory complications, enabling optimal patient outcomes.
