Eficacitatea utilizării chestionarului STOP-bang și Epworth sleepiness scale în diagnosticul sindromului de apnee în somn

Abstract

Introducere. O provocare a medicinei moderne este sindromul de apnee în somn (SASO) care se manifestă prin creșterea semnificativă a morbidității cardiovasculare și înrăutățirea calității somnului. În pofida consecințelor sale asupra sănătății generale, diagnosticarea pacienților rămâne o problemă. Scopul. Aprecierea și compararea eficienței chestionarelor STOP-BANG și ESS în diagnosticul pacienților cu SASO. Material și metode. 50 de pacienți au fost supuși poligrafiei și examinați antropometric în raport cu sexul și vârsta, ulterior fiind intervievați folosind chestionarele STOP-Bang și ESS. Rezultate. Au fost examinate 2 grupuri de studiu, pacienți cunoscuți cu criterii SASO și fără SASO. Vârsta medie a pacienților a fost 45±6,1 ani, respectiv 36±10,1 ani. Grupul SASO a constituit majoritatea din bărbați cu un indice de masă corporală (IMC) superior 36±5 kg/m 2 grupului de control IMC 29±5,6 kg/m2 , și o circumferință a gâtului (NC) crescută 43±3 cm. Comparativ cu grupul non-SASO, cu o saturație cu oxigen Sp(O2) 95,71±1,09%, și un Indice Apnee Hipopnee minim (AHI) 1,4±1,26/h, se remarcă înrăutățirea funcției cardiorespiratorii la pacienții SASO (SpO2) 91,76±4,56 % asociat cu AHI sever 37,4±18,1/h. Analiza curbelor ROC remarcă aria de sub curbă (AUC) 0,93 pentru STOP-BANG și 0,91 pentru ESS. Concluzii. Atât chestionarul STOP-Bang, cât și ESS manifestă sensibilitate și specificitate ridicate în diagnosticul pacienților cu SASO, rezultatele sondajelor corelând cu înrăutățirea funcției cardiorespiratorii, iar STOP-BANG prezentând performanțe superioare.

Background. A challenge of modern medicine is the sleep apnea syndrome (OSAS) which is manifested by a significant increase in cardiovascular morbidity and worsening of sleep quality. Despite its consequences on general health, diagnosing patients remains a problem. Objective of the study. Assessment and comparison of the effectiveness of the STOP-BANG and ESS questionnaires in the diagnosis of OSA patients. Material and methods. 50 patients were subjected to polygraphy and anthropometrically examined in relation to gender and age, later being interviewed using the STOP-Bang and ESS questionnaires. Results. 2 study groups were examined, known patients with SASO criteria and without SASO. The mean age of the patients was 45±6.1 years and 36±10.1 years, respectively. The SASO group constituted the majority of men with a higher body mass index (BMI) 36±5 kg/m 2 than the control group BMI 29±5.6 kg/ m 2 , and an increased neck circumference (NC) 43±3 cm. Compared to the non-SASO group, with an oxygen saturation Sp(O2) 95.71±1.09%, and a minimum Apnea Hypopnea Index (AHI) 1.4±1.26/h, it is noted deterioration of cardiorespiratory function in SASO patients (SpO2) 91.76±4.56% associated with severe AHI 37.4±18.1/h. ROC curve analysis notes area under the curve (AUC) 0.93 for STOP-BANG and 0.91 for ESS. Conclusion. Both the STOP-Bang questionnaire and ESS show a high sensitivity and specificity in the diagnosis of OSA patients, the surveys’ results correlating to the worsening of cardiorespiratory function, with STOPBANG presenting superior performance.