Impactul nefavorabil al hemoculturilor negative în endocardita infecțioasă, caz clinic

Abstract

Introducere. Endocardita infecțioasă (EI) cu hemoculturi (HC) negative, prezintă 2,5-70% din toate cazurile de EI, și are un impact profund în stabilirea tardivă a diagnosticului, inițierea timpurie a tratamentului ceea ce defavorizează pronosticul acestor pacienți. Scopul lucrării. Prezentarea pacientului cu endocardită infecțioasă și hemoculturi negative, stabilită tardiv, peste 3 luni de la debut, complicată cu ruptură de valvă aortică și indicație urgentă de chirurgie cardiacă. Material și metode. Bărbat, 36 ani, internat pe urgență în secția cardiologie a SCM „Sfânta Treime”. Datele clinice și paraclinice au fost obținute din discuția cu pacientul și din fișa medicală. Investigațiile realizate: electrocardiografia, ecocardiografia, hemoculturile din 3 vene periferice, radiografia toracelui, ultrasonografia abdominală, consultația cardiochirurgului, analize clinice, biochimice și imunologice. Rezultate. Clinic: febră 40˚C, transpirații, frisoane, palpitații, dispnee în repaus, fatigabilitate. Obiectiv: paloarea tegumentelor, murmur înăsprit în plămâni, raluri sibilante; zgomotele cardiace ritmice, cu FCC 110 b/min, suflu diastolic la aortă, TA-110/20mmHg. Paraclinic: Hb 90g/l, eritrocite 2,2x10 12 /l, leucocite 20,4x109 /l, VSH 70 mm/oră. HC - negative, protrombina 70%, PCR 184 U/L, Fe seric 7,1 µmol/L, factorul reumatoid 24 U/L; EcoCG: Vegetații pe VAo (24,2x4,2mm), suspecție de perforație de VAo. Insuficiența VAo gr.III, VM gr. II, VTs gr. II. Hipertrofie VS. FE 60%. Tratament: antibioticoterapie empirică combinată din 3 preparate, antimicotice, diuretice și chirurgie cardiacă de urgență cu tratament antibacterian postoperator. Concluzii. Pacient tânăr, depistat tardiv cu endocardită infecțioasă. Hemoculturile negative, după administrarea antibioticelor în prealabil, au avut un impact negativ: răspuns neefectiv la tratamentul antibacterian cu complicație vitală majoră, care a necesitat chirurgie cardiacă de urgență pentru salvarea pacientului.

Introduction. Infective endocarditis (EI) with negative blood cultures (BC) presents 2.5-70% of all cases of EI, and has an unfavorable impact in late diagnosis, early initiation of treatment, which worsens the prognosis of these patients. The purpose of the work. Patient presentation with infective endocarditis and negative blood cultures, established late, more than 3 months after onset, complicated with aortic valve rupture and urgent indication for cardiac surgery. Materials and methods. Man, 36 years old, hospitalized in the Cardiology Department of The Holy Trinity MCH. Clinical and paraclinical data were obtained from patient discussion and medical records. Investigations carried out: electrocardiography, echocardiography, blood cultures from 3 peripheral veins, chest x-ray, abdominal ultrasonography, cardiac surgeon’s consultation, clinical, biochemical and immunological analyses. Results. Clinical: fever 40˚C, sweating, chills, palpitations, dyspnea at rest, fatigue. Objective: pallor of the teguments, harsh murmur in the lungs, sibilant rales; rhythmic heart sounds, with HB 110 b/min, diastolic murmur at the aorta, BP-110/20 mmHg. Paraclinical: Hb 90g/l, erythrocytes 2.2x10 12 , leukocytes 20.4x109 , ESR 70 mm/hour. HC-negative, prothrombin 70%, CRP 184 U/L, Iron 7.1µmol/L, rheumatoid factor 24U/L, ECHO: vegetation on AoV (24.2x4.2mm), suspected perforation of AoV. Regurgitation on AoV III deg., MV II deg., TsV II. deg. LV hypertrophy. EF 60%. Treatment: empiric combined 3-drug antibiotic therapy, antifungals, diuretics, and emergency cardiac surgery with postoperative antibacterial treatment. Conclusions. Young patient, diagnosed late with infective endocarditis. Negative blood cultures, after prior administration of antibiotics, had a negative impact: ineffective response to antibacterial treatment with major life-threatening complication, which required emergency cardiac surgery to save the patient.