Provocări în tratamentul pacientului cu sindrom coronarian acut și boală cronică renală, tratată prin hemodializă, caz clinic

Abstract

Introducere. Boala cronică renală (BCR) reprezintă un factor de risc independent pentru bolile cardiovasculare, iar prevalența acesteia la pacienții cu sindrom coronarian acut (SCA) crește până la 20-25%. Pacienții cu BCR, tratată prin hemodializă sunt mai predispuși de a dezvolta un SCA prin reactivare trombocitară. Scopul lucrării. Prezentarea cazului clinic a unui pacient cu sindrom coronarian acut și boală cronică renală st.V K/DOQI, tratată prin hemodializă. Material și metode. Bărbat, 71 ani, cunoscut cu BCR st.V K/DOQI, internat în SCM „Sfânta Treime” cu dureri constrictive retrosternale de lungă durată, apărute în timpul ședinței de hemodializă, fatigabilitate, cefalee. Investigațiile efectuate: hemoleucograma, analize biochimice, troponina I, CK-MB, electrocardiograma, ecocardiografia, radiografia toracelui, coronarografia. Rezultate. Hb 76 g/L, Er. 2,54 x 10 12 /L, creatinina 1132 µmol/L, ureea 44 mmol/L, CT 6,84 mmol/L, LDL-C 4,76 mmol/L, troponina I 0,07 ng/mL, CKMB 16,1 U/L. ECG: fibrilație atrială cu AV 80-120/min, bloc incomplet de ram stâng anterior al f. Hiss. EcoCG: dilatare AS, AD, VD, hipertrofie SIV, FE 57%. Coronaroangiografie: leziuni aterosclerotice bicoronariene, stenoze seriate severe pe LAD și aCX. S-a efectuat angioplastie coronariană cu implantare de 4 stenturi farmacologice pe LAD I-III și intensificarea ședințelor de hemodializă. Tratamentul cu beta-blocante, nitrați, anticoagulante, antiplachetare (aspirină + clopidogrel), BCC, BRA II, statine a redus accesele de angor pectoral, iar ulterior s-a restabilit ritmul sinusal. Concluzii. Sindromul coronarian acut la pacienții cu boală cronică renală, tratată prin hemodializă, reprezintă o adevărată provocare, ce implică o echipă multidisciplinară, care trebuie să ia în considerație relația risc-beneficiu privind angioplastia coronariană la acești pacienți.

Background. Chronic kidney disease (CKD) is an independent risk factor for cardiovascular diseases, and its prevalence in patients with acute coronary syndromes (ACS) increases to 20-25%. Patients with CKD treated by hemodialysis are more likely to develop an ACS through platelet reactivation. Objective of the study. Clinical case presentation of a patient with ACS and CKD st.V K/DOQI, treated by hemodialysis. Material and methods. A 71 year-old man, known with CKD st.V K/DOQI, was admitted to the MCH „Holy Trinity” with long-lasting retrosternal constrictive pain, that occured during the hemodialysis session, fatigability and headache. The patient was investigated by blood count, biochemical analyses, troponin I, CK-MB, ECG, EchoCG, chest x-ray, coronary angiography. Results. Laboratory data: Hb 76 g/L, Er 2.54 x 10 12 /L, creatinine 1132 µmol/L, urea 44 mmol/L, TC 6.84 mmol/L, LDL-C 4.76 mmol/ L, troponin I 0.07 ng/mL, CK-MB 16.1 U/L. ECG: atrial fibrillation with HR 80-120/min, incomplete LABBB. EchoCG: dilatation LA, RA, RV, IVS hypertrophy, LVEF 57%. Coronary angiography: bicoronary atherosclerotic lesions, severe serial stenosis on LAD and aCX. It was decided to perform coronary angioplasty with implantation of 4 pharmacological stents on LAD I-III and to intensify the hemodialysis sessions. The general condition was improved due to the treatment with beta-blockers, i/v nitrates, anticoagulants, antiplatelets, CCB, ARB, statins. The retrosternal pains have decreased, the sinus rhythm was restored. Conclusion. Acute coronary syndrome in patients with chronic kidney disease, treated by hemodialysis, represents a challenge, involving a multidisciplinary team, which must consider the risk-benefit relationship regarding coronary angioplasty in these patients.