130 de ani de la nașterea fondatorului neurochirurgiei din România interbelică

Abstract

Dumitru Bagdasar, fondatorul neurochirurgiei din spațiul românesc în perioada interbelică, născut în comuna Roșiești în anul 1893, se înscrie, în 1913, la Facultatea de Medicină din București, transferându-se ulterior la Institutul Medico-Militar. În perioada 1916-1918 ca medic militar se confruntă cu toată patologia primei conflagrații mondiale, inclusiv la nivelul sistemului nervos. După război este detașat la Clinica de Neurologie de la Spitalul Colentina unde-și definitivează, sub conducerea profesorului Gheorghe Marinescu, teza de doctorat, iar între anii 1922-1926 parcurge, la Spitalul Militar din București, secundariatul de neurologie sub îndrumarea eminentului neurolog Dumitru Noica și a profesorului Mihail Butoianu. După contractul cu armată, este repartizat în 1927 la Spitalul din Jimbolia și totodată se specializează în neurochirurgie în fieful profesorului Harvey Cushing din Boston, unde redactează două lucrări: Le traitement Chirurgical des gommes cérébrales și Intracranial Chordoblastoma. În 1929 se reîntoarce la Spitalul din Jimbolia și efectuează primele 33 de operații neurochirurgicale din România. În noiembrie 1932, organizează o secție de neurochirurgie, creând, astfel, primul serviciu de neurochirurgie din țară, În decembrie 1933 se transferă în București, practicând operații neurochirurgicale fiind preocupat de histopatologia tumorilor operate și redactarea unor lucrări științifice bazate pe cazuistica proprie. În același timp participă la congresele medicale desfășurate în țară sau în străinătate (București, Berna, Chișinău ș.a.) În perioada 1041-1945macumulează o experiență enormă neurochirurgicală împreună cu așa numita ,,echipă de aur” (C. Arseni, I. Ionescu, Sofia Ogrezeanu-Ionescu). Este numit ministrul sănătății în 1945, iar la sfârșitul aceluiași an devine primul profesor de neurochirurgie din România. Destinul lui se frânge, pe 16 iulie 1946 din cauza unei boli incurabile.

Dumitru Bagdasar, the founder of neurosurgery in the Romanian space during the interwar period, born in Roșiești commune in 1893, enrolled, in 1913, at the Faculty of Medicine in Bucharest, later transferring to the Medical-Military Institute. In the period 1916-1918, as a military doctor, he faced all the pathology of the first world conflagration, including at the level of the nervous system. After the war, he was assigned to the Neurology Clinic at the Colentina Hospital, where he finalized his doctoral thesis under the direction of Professor Gheorghe Marinescu, and between 1922-1926, at the Bucharest Military Hospital, he studied neurology under the guidance of the eminent neurologist Dumitru Noica and Professor Mihail Butoianu. After the contract with the army, he was assigned in 1927 to the Jimbolia Hospital and also specialized in neurosurgery under Professor Harvey Cushing in Boston, where he wrote two works: Le traitement Chirurgical des gommes cérébrales and Intracranial Chordoblastoma. In 1929 he returned to Jimbolia Hospital and performed the first 33 neurosurgical operations in Romania. In November 1932, he organized a neuroDepartment of Surgery, thus creating the first neurosurgery service in the country, in December 1933 he transferred to Bucharest, practicing neurosurgical operations, being concerned with the histopathology of operated tumors and writing scientific papers based on his own case history. At the same time, he participates in medical congresses held in the country or abroad (Bucharest, Bern, Chisinau, etc.) In the period 1041-1945, he accumulates an enormous neurosurgical experience together with the so-called „golden team” (C. Arseni, I. Ionescu, Sofia Ogrezeanu-Ionescu). He was appointed as the minister of health in 1945, and at the end of the same year he became the first professor of neurosurgery in Romania. His destiny was broken on July 16, 1946 due to an incurable disease.