Introducere. Exsudatele dure în retinopatia diabetică reprezintă depozite de material lipidic și proteic și provoacă adesea o pierdere semnificativă a vederii. Fenofibratul este un medicament antilipidemiant utilizat pentru tratamentul trigliceridelor crescute și HDL scăzute. Scopul a fost de a evalua dacă terapia pe termen lung cu fenofibrat, poate reduce numărul și extinderea exsudatelor maculare masive la pacienții cu DZ de tip 1. Materiale și metode. În acest studiu au fost incluse 46 (92 de ochi) persoane cu DZ de tip 1 (18-42 de ani) cu maculopatie diabetică și exsudate dure masive. Acuitatea vizuală medie a fost de 0,3±0,1. Pacienții au fost împărțiți în două grupuri: grupul principal (22 de persoane), care au primit fenofibrat 145 mg o dată pe zi timp de 8 luni și grupul de control (24 de persoane), care au primit terapie convențională. Toți pacienții au fost supuși unui examen oftalmologic standard, fotografii de fund de ochi și scanări OCT la prezentare și în timpul vizitelor de urmărire. Rezultate. În grupul principal, rezultatul anatomic exprimat prin reducerea numărului și extinderii exsudatelor dure, scăderea grosimii centrale a retinei a fost obținut în 77% dintre pacienți (17 pacienți, 34 de ochi). Grosimea centrală a retinei în grupul principal a scăzut de la o medie de 392 μm la 255±30 μm. Rezultatul funcțional bun a fost obținut la 64% dintre pacienți (28 de ochi), unde acuitatea vizuală a crescut de la 0,3 la 0,5±0,1. În grupul de control, 74% dintre pacienți nu au avut modificări anatomo-funcționale. La 14% dintre pacienți, acuitatea vizuală s-a îmbunătățit ușor de la 0,3 la 0,4±0,05, cu scăderea grosimii centrale a retinei de la o medie de 386 μm la 320±30 μm. La 12% dintre pacienți, numărul și extinderea exsudatelor dure a crescut. Nu s-au observat efecte secundare ale fenofibratului în niciuna dintre grupuri. Concluzii. Fenofibratul la pacienții diabetici de tip 1 reduce numărul de exsudate maculare dure, reduce edemul macular, îmbunătățește acuitatea vizuală cu un efect stabil în timp.
Introduction. Hard macular exudates in diabetic retinopathy are deposits of lipid material and often cause significant vision loss. Fenofibrate is a lipid-lowering drug used for the treatment of elevated triglycerides and low HDL levels. The aim was to evaluate whether long-term therapy with fenofibrate can reduce the number and extent of massive macular exudates in patients with type 1 diabetes. Materials and Methods. This study included 46 individuals (92 eyes) with type 1 diabetes mellitus (18-42 years old) with diabetic maculopathy and massive hard exudates. The mean visual acuity was 0.3±0.1. Patients were divided into two groups: the main group (22 individuals) received fenofibrate 145 mg once daily for 8 months and the control group (24 individuals) received conventional therapy. All patients underwent a standard ophthalmic examination, fundus photography, and OCT scans at baseline and during follow-up visits. Results. In the main group, the anatomical outcome expressed by the reduction in the number and extent of hard exudates and the decrease in central retinal thickness was achieved in 77% of patients (17 patients, 34 eyes). The central retinal thickness in the main group decreased from an average of 392 μm to 255±30 μm. A good functional outcome was achieved in 64% of patients (28 eyes), where visual acuity increased from 0.3 to 0.5±0.1. In the control group, 74% of patients had no anatomical and functional changes. In 14% of patients, the average visual acuity slightly improved from 0.3 to 0.4±0.05, with a decrease in central retinal thickness from an average of 386 μm to 320±30 μm. In 12% of patients, the number and extent of hard exudates increased. No side effects of fenofibrate were observed in either group. Conclusions. Fenofibrate in type 1 diabetic patients reduces the number of hard macular exudates, decreases macular edema, and improves visual acuity with a stable effect over time.
