Rolul rinometriei acustice și rinomanometriei în evaluarea permeabilității nazale la copii cu rinită cronică hipertrofică

Abstract

Introducere. La etapa actuală, în practica clinică sunt disponibile un șir de metode ce apreciază starea respirației nazale. Printre metodele obiective de evaluare a respirației nazale cea mai mare valoare au rinomanometrie anterioară activă și rinometrie acustică. Scopul lucrării. Evidențierea rolului rinomanometriei (RMM) și a rinometriei acustice în evaluarea rezecției submucoase a cornetului inferior, precum și a corelațiilor dintre simptomele pacientului și rezultatele obținute pre- și post-operator. Material și metode. Un studiu prospectiv a fost efectuat la 48 de pacienți, tratați prin rezecția submucoasă a cornetului inferior. Rinometria acustică și RMM au fost utilizate pentru a obține datele rezistenței efective inspiratorii și expiratorii nazale, volumul cavității nazale, AST și distanța zonei minime de secțiune transversală până la nară. Fiecare pacient a fost testat preoperator, și la 4 săptămâni postoperator. Rezultate. Datele postoperatorii au arătat că indicele VAS a scăzut de la 3,44 preoperator la 1,20 postoperator, rezistența efectivă inspiratorie nazală de la 0,66 la 0,44, kPa×s×L(-1), rezistența efectivă expiratorie nazală s-a diminuat de la 0,68 la 0,46, kPa×s×L(-1), 0 - 5 cm volumul cavității nazale de la 3,98 cm 3 a crescut la 4,85 cm3 , aria secțiunii transversale minime nazale de la 0,37 cm 2 la 0,53 cm2 , iar distanța zonei minime de secțiune transversală până la nară de la 2,42 cm la 2,25 cm. Concluzii. Atât rinometria acustică, cât și RMM sunt metode adecvate pentru a fi utilizate în evaluarea rezecției submucoase a cornetului inferior, cu toate acestea, corelațiile dintre simptomele pacientului și rezultatele evaluării prin rinometrie acustică și RMM necesită cercetări suplimentare.

Introduction. At the current stage, a number of methods are available in clinical practice that assess the state of nasal breathing. Among the objective methods for evaluating nasal breathing, the most valuable are anterior active rhinomanometry and acoustic rhinometry. The purpose of the work. Highlighting the role of rhinomanometry and acoustic rhinometry in the evaluation of inferior turbinate submucosal resection, as well as correlations between patient symptoms and pre- and post-operative outcomes. Material and methods. A prospective study was performed in 48 patients, treated by submucosal resection of the inferior turbinate. Acoustic rhinometry and rhinomanometry were used to obtain data on effective nasal inspiratory and expiratory resistance, nasal cavity volume, cross-sectional area, and minimum cross-sectional area to nostril distance. Each patient was tested preoperatively, and 4 weeks postoperatively. Results. Postoperative data showed that the VAS index decreased from 3.44 preoperatively to 1.20 postoperatively, nasal inspiratory effective resistance from 0.66 to 0.44, kPa×s×L(-1), nasal expiratory effective resistance decreased from 0.68 to 0.46, kPa×s×L(-1), 0 - 5 cm nasal cavity volume from 3.98 cm 3 increased to 4.85 cm3 , minimum nasal cross-sectional area from 0 .37 cm 2 to 0.53 cm2 and the distance of the minimum cross-sectional area to the nostril from 2.42 cm to 2.25 cm. Conclusions. Both acoustic rhinometry and rhinomanometry are suitable methods to be used in the evaluation of inferior turbinate submucosal resection, however, the correlations between patient symptoms and results of acoustic rhinometry and rhinomanometry evaluation require further research.